În 25 septembrie a avut loc spectacolul Janovics, prima premieră din cea de-a 232-a stagiune a Teatrului Maghiar de Stat Cluj. Încă de la spectacolele precedente realizate la Teatrul Maghiar de Stat, anume Romeo și Julieta, respectiv Tinerii barbari, publicul s-a familiarizat cu tergiversările burlești și cu exercițiile de stimulare a curiozității ale regizorului Attila Vidnyánszky jr. Astfel, și Janovics are ca preludiu o atmosferă dezarmantă de epoci intercalate, presărată și cu fapte ...

Cel mai recent film al lui Luc Besson, DogMan (2023), te face să exclami precum Marchizul de Sade: "Iar după toate acestea, să mai pricepi ceva din om!" (Sade, Cele 120 de zile ale Sodomei, A cincea zi) Copilăria lui Douglas (Caleb Landry Jones) e un coșmar: tatăl său abuziv, Mike (Clemens Schick) antrenează câini de luptă, și întrucât băiatul își manifestă afecțiunea față de animalele captive, este închis împreună cu acestea. Fratele lui Douglas, Richie (Alexander Settineri), un monstru la ...

— Dacă numai de citit îți arde, n-ai decât să mori de foame! zise nevasta canibalului Pancetta, aruncând după el cu o claviculă de savant din care se înfruptaseră pe vremuri, în luna de miere.

Trăgându-și nasul cu jale și oftând prelung, canibalul Pancetta ieși afară din coliba lui ticsită cu suveniruri de la toate festinurile împărțite cu soția lui, cu unelte de vânat oameni, dar mai ales cu o groază de cărți și atlase de anatomie. Vezi bine, de când mâncase din savant, canibalul Pancetta dev ...

Într-o dimineață de iulie m-am trezit cu presentimentul unei vieți noi. Am privit pe fereastră și totul arăta altfel. Nu recunoșteam strada, dar de bună seamă era una dintre cele mai circulate, plină de mulțimi de oameni forfotind în toate direcțiile și de tot soiul de vehicule ciudate. Hainele tuturor trecătorilor păreau împrumutate de la un teatru sau făcute la comandă, iar croitorul nu era tocmai zdravăn la cap. Am tresărit văzând o oglindă într-un colț al camerei. Nu-mi aminteam să fi avut o ...

Ieri am intrat într-un anticariat și printre cărți am dat de o pagină cu un desen medieval, lipită de un carton ieftin. Am luat-o pe-o nimica toată și, ajungând acasă, am băgat de seamă că între desen și carton era ascunsă o foaie împăturită. Am îndepărtat ușor colțurile desenului și am scos hârtia gălbuie și aproape putrezită, pe care era înșirată o poveste. Cunoșteam caracterele, felicitându-mă pentru hărnicia de-a le fi deprins la unul dintre cursurile de anul trecut.

"... În mai puțin de un ...

O uram pe Helga de când a pus piciorul în teatru. Putea să-și aleagă alt oraș în care să fure totul celorlalte femei: bărbații, rolurile și mințile. Până și iubiții ei o credeau o afurisită. De ce și-a ales un teatru de provincie? Venirea ei aici a rămas o enigmă.

În ziua cea mare, am ajuns prima la repetiții. Aveam de lucrat o scenă în care îi dădeam Helgăi un pahar de apă, iar ea se îneca și murea. De luni în șir țineam în vestiar un plic alb cu praf alb. Numai eu știu cât mă dădusem peste ca ...

Există un loc unde îngerii și demonii mei mă privesc dintr-o oglindă prea curată sau prea murdară. Acolo mă socotesc un subom sau un supraom, acolo mi se cere socoteală pentru tot, dar mi se fac și daruri, fără să mi se ceară ceva în schimb. Spaima de uitare și de obișnuință mă trimite acolo unde eu sunt un Altul. Ordinea ireală a cotidianului se desființează, aud limpede neantul ce se zbate în mine și simt cu o acuitate insuportabilă tracul de a fi om. Încet, încet, mă las copleșită de o forță ...

Era trecut de miezul nopții, citeam tolănită în pat, când am auzit un foșnet stins alături. Mi-am luat inima în dinți și am mers alături să văd ce-i. Când colo, o stafie! Era blondă și ciufulită, nemachiată, și purta o rochie albă, lungă, de vară. Deși nu avea o ținută clasică de fantomă, adică cearșaful alb, cu cele două găuri negre în dreptul ochilor, era evident că și-a ales cu grijă articolul vestimentar, ca nu cumva să mă gândesc că ar putea fi altceva decât o fantomă. Nu părea defel stingh ...

Încă din prima seară la hotelul Próximo Paraíso am presimțit apropierea unui eveniment care avea să-mi schimbe definitiv viața. Hotelul era construit pe cea mai abruptă stâncă de pe țărm, atrăgând mii de turiști prin arhitectura îndrăzneață. Administrația făcea eforturi imense pentru a tăinui cât mai bine sinuciderile ce aveau loc în mod regulat aici, mai ales la începutul și sfârșitul sezonului. Se zvonea că soția directorului și-ar fi pierdut mințile într-o noapte, aruncându-se din vârful clăd ...

Oamenii se călcau în picioare unii pe alții, încercând să-și facă loc în primul rând, iar paznicii nu mai pridideau să păstreze ordinea. În acea harababură demnă de bâlci, iar nu de sala de judecată, frumusețea Ginevrei ieșea și mai mult în evidență. Îmbrăcată într-o rochie de culoarea mierii, Ginevra ședea în fața judecătorului, încercuită de slujitorii săi, care o îndrăgeau nespus și împrăștiau întruna vorbe amare împotriva legiuitorilor și a ocârmuirii. Nu era femeie în tot regatul care să nu ...

Elektra a fost ultima premieră a stagiunii precedente (2022/2023) de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Potrivit propriilor mărturii, regizorul Botond Nagy și dramaturga Ágnes Kali au recurs la demistificare în crearea adaptării scenice după Sofocle în cauză. Fără a se complace în subterfugiul atenuării conținutului tragic, viziunea asumată extrage eficient elementul atemporal din materia epică, demonstrând printr-un șoc poetic pur că Melpomene nu se pulverizează într-un spațiu profan ...

I se spune Doña Esmeralda și nu se vorbește decât în șoaptă despre ea. Bătrânii din sat care apucaseră vremurile înainte să apară ea muriseră demult. În fiecare luni, dis-de-dimineață, se înființează la piață, ca să-și vândă ierburile de leac și de ciorbă. Deși se tem de ea, gospodinele se băteau pentru marfa ei, care se dovedește întotdeauna a fi de cea mai bună calitate. Vărul meu a surprins-o odată ieșind din pădure la o oră foarte înaintată, aproape de miezul nopții. Nimeni nu are curajul să ...

Prințesa Dora i-a cerut părintelui său, Împăratul Roșu, să-și ducă toată colecția de bufoni în împărăția vecină, unde avea să devină soția Prințului Negru. Împăratul Roșu i-a făcut voia fiicei sale, fără să știe că printre noi se află marele său dușman. Ea nu se împotrivise deloc dorinței tatălui său de a o mărita, ba era încă înțeleasă și cu Prințul Negru. Amândoi își doreau să ajungă la putere numai spre a-și face de cap. Bieții împărați, de-ar fi avut habar ce au de gând progeniturile lor!... ...

Claire nu trebuie să afle niciodată că am urmărit-o în ziua aceea. Urcase într-o trăsură deschisă, deși era o dimineață destul de rece, iar pe cer se vădea un pâlc nelămurit de nori de ploaie. În lunile calde, ba chiar până toamna târziu, Claire nu ieșea din casă fără umbrela ei galbenă. Adevărul era că, pe lângă nevoia de a-și lua toate precauțiile necesare activităților ei suspecte, avea și toana de a-și păstra pielea albă. Nu suporta să-i vină soarele în față, până și-n miezul iernii se ferea ...

Vineri, 22 septembrie, a avut loc premiera filmului Mammalia. Regizorul-șaman Sebastian Mihăilescu execută un exorcism al simțurilor, încercând să restabilească legătura dintre om și natură prin intermediul farsei. Negreșit, aici se vede mâna unui călău rafinat. Am intuit că obiectul plăcerii ne va fi arătat și în mod sistematic învăluit și refuzat. Am știut că amânarea plăcerii se va preschimba în plăcere. L-am urmat pe Camil (István Téglás), aflat în căutarea iubitei sale, Andreea (Mălina Ma ...

George Cosmin Bors

Nicu mi-a zis că mă înșeli. El mi-a zis și de castan. Cică să mă urc tocmai în vârf și să te aștept, numai așa aveam să mă conving. Mie mi-a fost teamă, însă, și m-am oprit pe o cracă mai groasă unde am fumat ore întregi. Fumul se ridica albastru în văzduh. Se înserase și era frumos. Mai bine rămâneam în copac când am auzit primele zgomote, dar parcă necuratul îmi întindea zahăr cu lingurița, așa că am coborât. Tu erai pe o pătură câțiva metri mai încolo, prinsă în frenezia d ...

Neil McGregor

Întrebare

Știi ce m-a atras cel mai mult la ședința asta? Poate îndreptățit vei fi să crezi că discuțiile noastre interminabile, veșnica aranjare meticuloasă a aparaturii, nu? Ei bine, nu lumina, nu pălăria fetei, pe care, fie vorba între noi, maestre Vermeer, ai adus-o în prim plan printr-o asociere strălucită căci chiar aș îndrăzni a-ți pune la îndoială vederea de dincolo de bucata de lemn, și gândul meu te va uimi de bună seamă.

Vorbele mele se precipită sub impresia tot mai ...

Neil McGregor

Evadarea

Lăsaseră în urmă tot, plecaseră doar cu hainele de pe ei. Nu priviseră în urmă, nici nu mai aveau la ce să se întoarcă. Orașul pustiu, fără niciun suflet pe străzi, se lăbărțase in spate ca animal părăsit, cu măruntaiele întinse, cenușii, către toate zările. Fumul încă se mai ridica din ruinele caselor surpate, de garduri se rezemau corpuri care nu mai apucaseră să fugă. Rămăsese doar liniștea nefirească a morții care pusese stăpânire peste tot și peste toate, într-o ...

Popa Violeta

(Prop Cireșe)

Au trecut câteva zile de când am văzut propunerea săptămânii. Cum de n-am reușit să stau jos, să iau tocul, să scriu? N-am vrut? N-am putut?

Șocul a fost prea mare. Vederea lui Lotte m-a pleznit în frunte, cu mare durere: "Simț enorm și văz monstruos" părea să strige din toate încheieturile...Vorba lui Nenea Iancu mă împroșcase dintr-odată cu sângele cireșelor...

Am chemat atunci în ajutor o amintire: nebunia acelui cules de căpșune de prin anii ’90, cu ului ...

Pornind de la imaginea atașată vă invităm să scrieți povestea celor doi sau a unuia ori a celui care privește spre ei.

Au participat mulți scriitori la jocul nostru de pe grupul Ficțiunea:

https://www.facebook.com/groups/763098094356833

Și am ales câteva texte, pe care le puteți citi și voi. Vă așteptăm pe grupul revistei, cu o nouă provocare, în fiecare sătămână.

Ileana Marin

Privitor într-o expoziție: Tablou impresionist, cu urmele dorinței de a picta în plein air, dar pe o ploa ...