Prințesa Dora i-a cerut părintelui său, Împăratul Roșu, să-și ducă toată colecția de bufoni în împărăția vecină, unde avea să devină soția Prințului Negru. Împăratul Roșu i-a făcut voia fiicei sale, fără să știe că printre noi se află marele său dușman. Ea nu se împotrivise deloc dorinței tatălui său de a o mărita, ba era încă înțeleasă și cu Prințul Negru. Amândoi își doreau să ajungă la putere numai spre a-și face de cap. Bieții împărați, de-ar fi avut habar ce au de gând progeniturile lor!...

Am urcat primul în corabia aceea minusculă, iar lângă mine s-au înghesuit tovarășii mei bufoni. Cu toții erau nenorociți, siliți fiind să-și părăsească patria și urmând să desfete cu giumbușlucuri o curte străină, cu alte moravuri, cu o limbă cu un accent straniu. Îmi rupea inima jalea lor curată, dar nu îmi era îngăduit să suflu nicio vorbă. Până la urmă, se vor lămuri singuri. Nu puteam decât să mă bucur de norocul meu chior, care s-a ținut mereu scai de mine.

Prințesa Dora dovedise din plin că este cam sărită încă din copilărie. Nici măcar nu semăna cu frații ei, acești viitori împărați atât de cumpătați și de corecți. E o fetișcană pur și simplu nebună, tare dornică să ne țină isonul și gata oricând să scoată limba la dregătorii veșnic posomorâți și fățarnici. Firește că m-am îndrăgostit de ea din prima clipă în care am văzut-o. N-avea pic de rușine, vorbea pe mai multe voci, ba chiar se zvonea că aude voci. Legătura noastră, neîngăduită din pricina originii mele umile, avea să răzbească neprecupețit, niciun sacrificiu nu ni s-a părut prea mare pentru a rămâne împreună. Ea și Prințul Negru se învoiseră în secret și aveau de gând să schimbe din temelii împărăția aceea. Versați în divinație și practicând încă de la vârste fragede necromanția, viitorii miri plănuiau să desființeze Inchiziția, nesuferita instituție care a nenorocit atâția indivizi dotați cu talente rare. Un singur cuvânt scăpat de pe buzele doicii mele ar fi fost suficient ca să ajung jucăria tribunalului ecleziastic. Originea mea iudaică și nobilă totodată a fost un secret bine păstrat, iar întreaga mea stirpe își pusese nădejdea în mine. Trebuia să fac totul pentru a răscumpăra îndelungile suplicii hărăzite poporului nostru prin cruzimea unui zeu pizmaș.

Numai doica și José, fratele meu de cruce, știu că sunt iubitul Dorei și mâna ei dreaptă. Camarazi, de-ați ști ce vă așteaptă! O nouă viață, un spectacol suprem pe scena istoriei noastre, pictată în culori atât de sumbre până acum! O, voi mimi strămutați, suflete amărâte și îngrozite, tresalt deja închipuindu-mi cum le veți juca feste zbirilor cu sutane. Bufonii Prințului Negru vă vor primi cu brațele deschise și veți fi instruiți cum se cuvine. Vă temeți de furtună? Tremurați la gândul că vă veți afla sfârșitul între valuri și nu vă veți odihni în pământul natal? Arriba los corazones! Nu există putere a naturii pe care confratele vostru Fernando să nu o poată îmblânzi. Nu numai că o să ajungeți cu bine acolo unde suntem trimiși, dar veți primi o misiune măreață.

Tot drumul m-am întreținut cu mine însumi și cu stăpâna inimi mele, firește, căci nu pregetăm a ne transmite gândurile, ori de câte ori suntem departe unul de celălalt. Dora îmi vorbește chiar acum despre o împărăție din Coroana Castiliei, ostenită de abuzurile potentaților, unde se citesc pe ascuns, cu nespus nesaț, versurile lui Fray Luis de León.

¡Ay, otra vez y ciento / otras seguro puerto deseado! / no me falte tu asiento, / y falte cuanto amado, / cuanto del ciego error es cudiciado.

Timpul se scurge iute pentru mine, singurul știutor a ce urmează, și foarte încet pentru tovarășii mei, ce se cred surghiuniți. Vom avea poate de înfruntat mai multe pățanii până sosim la destinație, dar mi-e scris în frunte să ies întărit din orice încercare aruncată în calea mea de întâmplare. Prin forțe ce încă nu-mi sunt pe deplin cunoscute, voi izbuti să ancorez în portul preaiubit al ochilor Dorei.