Băiatul ajunse în parc la ora înserării. Ninsese mult, iar zăpada înnobilase cumva copacii uscați și strâmbi, redându-le un pic din măreția pierdută în lupta cu vânturile aspre. Găsi o bancă, dădu la o parte cu mâna omătul prăfos și se așeză. Nu trecu mult și lângă el luă loc o fată tristă cu un fular vesel, trecut șmecherește peste geaca albă. Tânăra îl privi un timp absentă și apoi îl întrebă:

— Ai auzit de Somnium Space?

— Nu.

— Îți cumperi un avatar care va trăi și după ce mori.

— De ce naiba ai face asta? De ce ai vrea să te afunzi într-o iluzie mai mare decât este viața deja? Toate astea mi se par niște instrumente de fugit de propriul suflet, spuse cu amărăciune băiatul și își scoase mânușile pentru a-și aprinde o țigară. Fata ridică privirea și de-abia atunci observă trăsăturile fine ale băiatului: o față prelungă, luminată de niște ochi verzi, tremurători, ce contrastau cu părul negru strâns cu un elastic la spate.

— Eu cred că va avea adepți. Pentru unii, viața așa cum e ea, nu le mai e de ajuns, zise ea și își aranjă o șuviță roșcată ce îi căzuse peste ochii albaștri și veșnic triști.

— Normal că va avea. E mai simplu să fugi decât să te apropii de sufletul tău. Inventăm atâtea modalități să fugim de noi înșine și ne mirăm de ce suntem deprimați.

— Cică e gândit să facă mai suportabilă despărțirea de cineva drag, zâmbi fata, iar pe obrazul stâng îi zvâcni imperceptibil un fel de semilună mică, un semn din naștere care îi dădea un aer interesant.

— Yeah, right, bullshit. Cu ce te ajută să te amăgești? E mai sănătos să te culegi de pe jos și să accepți realitatea pentru ceea ce este. Să îți pui curaj în suflet. Și scuză-mă că te întreb, tu nu ești pe IH? De unde îți vin gândurile astea?

— Speram că ți-ai dat deja seama, din ce am vorbit până acum.

— Hm, nici la mine nu a mers. Sunt trist și deprimat. Nu îmi mai pot programa sentimentele ca la început. Și mă gândesc că CSA e responsabil pentru tot acest rahat. Sincer, nici nu cred că eram eu cel care le programa. Te-ai gândit, vreodată, de ce la unii IH-ul nu mai acționează?

— Nu te-ai vaccinat, nu-i așa? Înseamnă că mai visezi.

— Da. Visez. De ce?

— Păi, ăștia zic că de la asta e. Că visele interferează cu implantul. O să vezi că până la urmă or să ne oblige pe toți să ni-l facem.

— Mă întrebam dacă am putea pleca de aici.

— Știi foarte bine că nimeni nu poate pleca de aici. Welcome to the Hotel California... Și revenind la Somnium Space, se pare că în viitor vom deveni propriile avataruri. Ca în jocul ăla stupid, The Sims. Și atunci, chiar nu mai contează.

— Suntem deja. Dar altfel decât ne spun ei. Ai un suflet, da? Ceva în adâncul ființei care îți conduce acțiunile și dorințele. Ceva care te împinge sau care te oprește.

— Ei asta vor. Să anihileze sufletul. Să-l usuce cu uitarea de sine.

— Eu sunt Gabriel.

— Maria. Îmi pare bine.