Într-un context socio – cultural care favorizează și începe să fie din ce în ce mai deschis în ceea ce privește ideea de critică alternativă, cu subramuri ancorate în soluri tot mai receptive la fertilizarea pluriperspectivală (Gender Studies, Aging Studies, Trauma Studies etc.) apare, în 2023, la prestigioasa Editură Litera, în colecția "Biblioteca de Proză Contemporană", volumul colectiv intitulat "Femei, bărbați și faptele lor", coordonat de Ligia Pârvulescu, cu un cuvânt introductiv de Adrian Teleșpan, la închegarea căruia au colaborat autori & autoare cu nume sonore în câmpul cultural contemporan. Doina Ruști, Emanuela Ilie, Irina Georgescu Groza, Ruxandra Cesereanu, Cristina Bogdan, Dorian Dron, Ioana Miron, Allex Trușcă, Roxana Brănișteanu, Laura Sorin – sunt doar câțiva dintre artizanii care au dat volum și formă acestor texte provocatoare și intrigante asemenea unor happenings avangardiste, inconfortabile pentru interstițiul psihologic, dar atât de necesare pentru punerea în mișcare a unor realități inhibate, de cele mai multe ori, prin mijloacele opresiunii emoționale.

Femei, bărbați și faptele lor este un volum pe care l-am asociat, încă din momentul absolut special în care mi/ (ne)-a fost dăruit, cu două aspecte: primul are în vedere ideea de postură, despre care m-am documentat temeinic în ultimul timp, iar al doilea vizează, în orizontul meu de om – cititor – simțitor, hiperestezia. De ce am asociat povestirile tulburătoare din acest volum cu postura? Fără a dori să dezbat prea mult grilajul teoretic al ideii de posturalitate, termen din instrumentarul teoretic al lui Jérôme Meizoz, menționez doar ideea centrală a acestui concept, care presupune construcția unui alter ego vizibil la nivel textual, alimentat de comportamentul social/ exterior al celui care optează pentru această formă de reprezentare la nivel discursiv. Prozele scurte din acest volum înmagazinează tot soiul de astfel de posturi menite să concentreze în esența lor dramele, angoasele, tulburările, firescul și nefirescul relațiilor dintre bărbați și femei. Mama agresoare, femeia ușoară, copilul abuzat, bărbatul violator, "mama" răniților, văduva dansatoare, cărturarul decapitat, o businesswoman nimfomană – sunt doar câteva dintre posturile care se împletesc într-o horă a individualităților scindate, dinamizată de raporturile interumane care denotă o lume în delir, o lume fabricată în spatele falselor cortine ale oamenilor întotdeauna-fericiți-împliniți-și-absolutizanți.

Interpretarea din perspectiva posturală permite atât o vizualizare în filigran a textelor, cât și o panoramare "de sus" a personajelor din aceste proze scurte, surprinse în cavitatea arhetipală a comportamentelor pe care le promovează. Astfel, impulsurile colerice ale fanariotului Mavrogheni ("Capul lui Arvinte s-a rostogolit, lăsând în urmă o dâră de sânge.") ajung, câteva secole mai târziu, să facă parte din arsenalul de corecție maternă ("O bătuse însă sălbatic, și tot cu catarama de metal de la nenorocita aia de curea rusească..."). Alteori, prietenia (studențească) dintre femei devine punctul de reper al unei lumi pierdute în monotonia și monocronia muncii la birou, a căsniciei care nu mai monopolizează spațiul iubirii armonioase, ci teritoriul sexualității în van: "Că doar n-o să ne certăm noi, femeile, pentru vreun bărbat." Nici bărbatul nu scapă de teroarea originilor și, printr-o recalibrare insolită a universului, acesta preia ceva din ADN-ul (fictiv?) al celei făcute din coasta sa: "Fusese bărbat cândva, iar acum era femeie. Își atinse pieptul și își purta mâna orbește printre coapse: era femeie în toată legea." Sexul înnăscut poate fi deturnat și prin sugestie, prin puterea dorinței de a schimba harta destinului (biologic), convertind-o la egoismul propriilor repere afective: "După câțiva ani dorința mamei a ajuns până în punctul în care îl îmbrăca pe Iulian cu rochițe, îi dădea genele cu rimel și-i ruja buzele [...] Simțea că trupul nu îi mai aparține în totalitate și o nouă identitate îl stăpânea."

Considerabil la acest volum este, printre altele, faptul că, scriind despre raporturile dintre femei și bărbați, autorii par a se dezbrăca de haina genului lor sau, mai precis, de prejudecățile atașate acestuia, astfel încât visceralitate asociată, de obicei, masculinului și fragilitatea feminină fac parte din compoziția punctului nodal în care se interesectează nu doar rolurile de autor/ autoare, ci (și aici cred eu că trebuie pus accentul) tipurile diferite de umanitate. Este cu adevărat fascinantă frizarea realului pe marginea căreia se construiește întregul eșafodaj narativ, în reflexia căruia adevărul brut este preferat rafinării excesive (stilistic, lingvistic, tematic), poate și din dorința de a pune pe masa prezentului adevăratele cărți de identitate ale femeilor, ale bărbaților, cosmetizate de-a lungul timpului fie din rațiuni ideologice, fie prin pudrarea excesivă generată de variile curente de gândire "la modă". Finalitatea dominației masculine se împlinește tot prin prezența feminină: "Săracul Nicolae i-a zis că e prea tânăr să moară, își dorea să se căsătorească, să simtă și el femeie [...] Era prima oară când mă dezbrăcam pentru un bărbat, dar săracul era încotoșmănat aproape tot în bandaje."

Rănile deschise ale războiului sunt la fel de adânci ca cele provocate de brutalitatea instinctului uman. Violul, ca formă de alterare absolută a umanității, ranforsează imaginea primitivă a insului incapabil să-și controleze și educe latura care-l apropie de animalitate, dar îl desparte categoric de firescul fibrei omenești. Ca oricare alt aspect din acest volum, violul nu poate fi evitat, ascuns de ochii cititorilor, întrucât, din păcate, el nu poate fi șters nici din lumea reală, făcută din oasele și carnea abuzaților și abuzatorilor, vânaților și vânătorilor: "Își apasă palmele pe spatele tău, sunt aspre. Te sufoci […] Se așază lângă tine și îți desface picioarele."

Hiperestezia, sentimentul acut al simțirilor plurale care-și ies din matca firească, este generată, pagină cu pagină, de aceste texte tactile, palpabile, scrise în basorelief și emanând căldura corpului care se pregătește fie să dea, fie sa ia... viață ("Acumularea freonului în oase și frisoanele fricii îmi dau dureri de cap."). Scoicile tăioase și reci ale mării, colțurile de bloc la care se adună cei cool cu haine lălâi, sala de așteptare a unui cabinet medical, marginea patului blestemat, cluburile, camerele de hotel, iată doar câteva dintre piesele din care este alcătuit tabloul eteroclit al volumului coordonat de Ligia Pârvulescu, în care femeile și bărbații, de cele mai multe ori, nu mai amintesc de unitatea originară, ci de disoluția sfârșitului de lume.

Fără doar și poate, exemplele din volum ar putea continua, însă miezul acestuia trebuie descoperit și gustat de fiecare cititor în parte, pentru a nu tulbura corola de minuni a lumii, ci pentru a o îmbogăți cu situații concrete, cu femei, bărbați și faptele lor...

Femei, bărbați și faptele lor, Litera, BPC, 2023.