Revistă print și online
Una dintre cireșele de pe tortul celei de-a IX-a ediții a Festivalului de Teatru Interferențe, organizat de către Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, a fost spectacolul Cum vă place, în regia lui Gábor Tompa.
În 13 noiembrie, Teatrul de Stat Dramatic "Stoyan Bachvarov" și Centrul de Producție Muzicală din Varna au oferit publicului venit din toate părțile țării o incursiune memorabilă și plină de surprize în pădurea Ardeni. Ca text dramatic propriu-zis, Cum vă place este adeseori neglijat sau chiar evitat benevol de mulți regizori, datorită aparenței de facilitate și puerilitate a conținuturilor ideatice. Cu toate acestea, generozitatea lui Shakespeare este nelimitată pentru un spirit lirico-ludic: poezia, aflată sub egida ficțiunii, poate fi asemuită cu o dansatoare deghizată în călugăriță, care nu ezită să-și dezvăluie talentele ascunse.
Cum vă place este o parabolă despre două elemente esențiale pentru orice ființă umană, anume libertatea și inevitabilitatea drumului inițiatic, dar în același timp transpune o fabulă ramificată ca o telenovelă, condimentată cu lupte pentru putere și având ca fir roșu o iubire proscrisă. Ducele Frederik l-a înlăturat de la domnie pe fratele său, care și-a găsit sălașul în pădurea Ardeni. Fiica Ducelui Senior, Rosalinda, este tolerată la curte doar fiindcă e prietena verișoarei sale, Celia, unicul copil al lui Frederik. La curtea ducelui are loc o luptă între Orlando, fiul răposatului Sir Roland de Boys și campionul Charles. Rosalinda și Orlando se îndrăgostesc la prima vedere, iar vestea își face drum până la urechile Ducelui Frederik, care o acuză pe Rosalinda de conspirație. Cele două fete se deghizează în flăcăi și fug în pădurea Ardeni.
Cum vă place induce o provocare incisivă, întrucât un regizor oarecare se poate instala confortabil într-o feerie estetică, structurată pe o interminabilă paradă de costume și farse bucolice. Inovația lui Gábor Tompa, mizând pe potențialul poetic inerent al textului, constă în introducerea unor cântece și poezii aluzive care amplifică și resorturile politice, și pe cele afective. Suntem prinși în mrejele unui povestitor șiret, care în mod paradoxal spune lucruri adânci în chip copilăresc. "Dacă nu pot dormi, atunci am să anatemizez", spune Orlando în drum spre Ardeni. Măscăriciul Tocilă, odinioară funcționar, pricepe foarte bine mașinațiunile de la curte, sesizând că mulți parlamentari se dau drept filosofi. Jacques Melancolicul, ursuzul cerebral care nu-și găsește nicăieri locul, părând ba un filosof izolat, dezamăgit de lume, ba un cetățean dezorientat care se complace în neutralitate politică, este mustrat de pătrunzătorul Tocilă că aruncă altora acuzații ce i se pot aduce lui însuși. Ceata Ducelui Surghiunit este o comunitate pestriță formată din muzicanți și oameni din popor, care mai de care mai bezmetici și mai poznași, convertiți la avantajele traiului de vântură-lume. Societatea lor jovială, vădind o înțelepciune dobândită în vălmășagul vieții, făcând o concurență serioasă științei savanților de cabinet, își revarsă sufletul în cântece cu parfum revoluționar, evocându-ne astfel o organizație anarhistă în toată regula. O cantilenă plină de năduh ne înștiințează că semețele coarne ale cerbului vânat de șleahta boemă a Ducelui Surghiunit au împodobit cândva un blazon, ceea ce ne permite accesul la dedesubturile cârmuirii.
Familiaritatea noastră față de Shakespeare se dovedește adeseori a fi înșelătoare, nu pentru că moravurile și lumea noastră s-ar fi schimbat atât de mult, ci pentru că nu mai suntem în stare să gândim și să vorbim în versuri. Meritul spectacolului realizat de echipa artistică bulgară sub egida lui Gábor Tompa rezidă într-o excelentă demonstrație a complicității dintre poezie și politică, în acord cu axioma maestrului nostru de umor negru, Emil Cioran: "tot ce e subversiv frizează poezia." (Emil Cioran, Caiete, III, 17)
În cadrul discuției cu echipa de creație, ulterioară spectacolului, Gábor Tompa s-a declarat îndrăgostit de limba bulgară, a cărei muzicalitate este atât de familiară pentru spectatorul din spațiul românesc. Prin urmare, patosul evident ce traversează Cum vă place derivă nemijlocit nu doar din coincidența dintre delectare și instruire, ci și din înrudirea etosului bulgar cu cel românesc.
Pe de o parte, suntem imersați într-o utopie pastorală, unde au dispărut legile și neajunsurile de la curtea domnească. Omul bun de la natură al lui Rousseau se simte aici în largul său, regăsind un paradis pierdut pe care civilizația haotică nu i-l mai poate garanta. Pe de altă parte, toată această idilă câmpenească ne obligă să ne întrebăm dacă ocolind nedreptatea și neorânduiala de pe lume nu cădem în păcatul deresponsabilizării. În acest sens, opțiunea regizorală pentru plasarea în ultimul act, iar nu în actul al doilea, potrivit cursului epic original, a celebrului discurs al lui Jacques Melancolicul, lansează invitația urgentă de a nu ne lăsa confiscați pe deplin de posibilitatea libertății și a fericirii în sânul naturii. Spectacolul redă cu fidelitate specificul lui Shakespeare, sintetizat de către Vsevolod Meyerhold prin formula "alternanța pateticului cu un comic grosolan, nu numai în ansamblu, ci și în diferite roluri" (Vsevolod Meyerhold, Tehnica mișcării scenice, II, 1920) și totodată respectă dezideratul ca teatrul să se adreseze tuturor. După Albert Camus, un autor dă greș deopotrivă atunci când are în vedere un public prea neinstruit sau prea cult. "Din clipa în care un autor izbutește dimpotrivă să vorbească tuturor cu simplitate, rămânând însă ambițios cât privește subiectul tratat, el slujește adevărata tradiție a artei, împacă în sală toate clasele și toate spiritele într-una și aceeași emoție sau într-unul și același hohot de râs. Să fim însă drepți, doar cei foarte mari izbutesc una ca asta." (Albert Camus, De ce mă țin de teatru?, prim-plan televizat la 12 mai 1959)
Spectacolul echipei din Varna ne propune să medităm la necesitatea ardentă de a ne detașa de convențiile sociale într-un spațiu magic, dar și la imperativul de a ne întoarce în civilizație primeniți, cu ochi, gânduri și emoții noi, poate mai înțelepți în nebunia noastră, poate mai nebuni în înțelepciunea noastră: as you like it.
Ana Ionesei (n. 1983, Iași) a absolvit Filosofia și masterul de literatură comparată "Istoria imaginilor – Istoria ideilor" la Universitatea "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. Volumul de versuri Maldororiana este câștigătorul concursului de debut al editurii Adenium (prima ediție, 2013) și al premiului pentru debut "Aurel Leon" oferit de Ziarul de Iași (ediția a XI-a, 2014). Au urmat Haz de hazard (Adenium, Iași, 2017) și Teatrul anatomic (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2018). A publicat cronici, eseuri și traduceri de poezie în diverse reviste culturale.