Olga Tokarczuk, Rătăcitorii, Traducere din limba polonă și note de Cristina Godun, Polirom, 2018

Rătăcitorii, scris inițial în poloneză de Olga Tokarczuk, a fost publicat în 2009 și tradus în engleză în 2018 de Antonia Lloyd-Jones, iar în limba română a fost publicat de editura Polirom. Tokarczuk este o autoare apreciată la nivel internațional, câștigătoare a Premiului Nobel pentru Literatură în 2018, iar lucrările sale au fost traduse în numeroase limbi, demonstrând vocea ei unică în literatura mondială.

Romanul aparține genului de ficțiune polițistă, dar sfidează așteptările tradiționale, combinând elemente de dramă psihologică, umor negru și reflecții filosofice. Stilul de scriere al lui Tokarczuk este introspectiv și profund meditativ, plin de digresiuni filosofice și de o legătură profundă cu natura.

Povestea este plasată într-un sat izolat din Polonia, aproape de granița cu Cehia, personajul narator este Janina Duszejko, o femeie în vârstă, excentrică, care își petrece timpul studiind astrologia și traducând poezii. Când o serie de morți misterioase au loc printre bărbații din zonă, inclusiv vecinii Janinei, ea devine convinsă că animalele se răzbună pentru cruzimea pe care oamenii le-au provocat-o. Pe măsură ce numărul cadavrelor crește, Janina începe propria investigație, împletindu-și convingerile personale, cunoștințele astrologice și iubirea profundă pentru natură în încercarea de a înțelege ce se întâmplă. Romanul explorează teme precum justiția, ecologia și marginalizarea celor excluși din societate.

Janina Duszejko este o protagonistă intrigantă, a cărei voce este atât fantezistă, cât și serioasă, ceea ce o face un personaj captivant. Excentricitatea Janinei și obsesia ei pentru astrologie par să fie în contradicție cu detectivii tradiționali din ficțiunea polițistă, dar acestea adaugă profunzime și complexitate personajului. Tokarczuk provoacă cititorii să ia în considerare moduri alternative de a interpreta lumea – prin natură, astrologie și o etică a grijii. Romanul explorează, de asemenea, drepturile animalelor și problemele de mediu, reflectând preocuparea autorului față de consecințele deconectării umanității de la lumea naturală.

Stilul romanului este un amestec de reflecții existențiale și un ritm asemănător cu cel al unui thriller care aluneca în teritorii filosofice. Descrierile peisagistice sunt vii și pline de o atmosferă tensionată, creând un sentiment de izolare și neliniște care străbate întreaga carte. Uneori, narațiunea devine mai contemplativă decât plină de acțiune, deoarece Janina deviază frecvent în credințele și reflecțiile personale despre astrologie, William Blake și cruzimea umanității. Aceste digresiuni sunt însă parte din unicitatea romanului, oferindu-i o calitate meditativă care echilibrează elementele mai întunecate ale intrigii.

Deși Rătăcitorii este un roman intrigant și provocator, un punct slab ar putea fi ritmul său. Digresiunile filosofice și stilul introspectiv pot încetini dinamica intrigii polițiste, ceea ce ar putea frustra cititorii care caută un roman de crimă mai tradițional. Lumea Janinei, marcată de obsesii pentru astrologie și idei neconvenționale despre justiție, poate, de asemenea, să pară stranie pentru unii, deoarece acestea domină narațiunea. Totuși, pentru cititorii dispuși să se implice în aceste idei, cartea oferă o experiență de lectură bogată și stratificată, care depășește limitele genului polițist.

În concluzie, romanul lui Tokarczuk este un amestec îndrăzneț și original de ficțiune polițistă, filosofie și comentarii ecologice. Deși ritmul cărții și excentricitățile Janinei s-ar putea să nu atragă toți cititorii, Rătăcitorii este o meditație profundă asupra justiției, moralității și relației umanității cu natura, consolidând reputația lui Tokarczuk drept o voce importantă în literatura contemporană.