Han Kang, Disecție, trad. Iolanda Prodan, ART, 2018

Cel mai recent laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, scriitoarea sudcoreeană Han Kang, s-a impus în Occident începând cu 2016, grație succesului romanului său Vegetariana. Romanul a luat mai multe premii europene, cel mai important fiind Man Booker International.

Disecție (tradus ca Human Acts în engleză) este unul dintre cele mai bune romane ale scriitoarei și opera care, prin tematica sa, are un impact profund asupra cititorului, mai ales asupra acelui cititor pe care soarta l-a născut pe unul dintre țărmurile lumii bătute de furtuni – și poate că astfel de situări sunt regula și nu excepția, dacă privim puțin panorama istoriei contemporane. Trebuie spus că, citind acest roman, cititorul român se va gândi, inevitabil, la măcar două dintre rănile încă nesuturate ale istoriei noastre recente: Revoluția și mineriadele. Spun asta pentru că romanul lui Han Kang are ca subiect protestele și represiunea armată din Gwangju din 1980, eveniment sângeros al istoriei recente a Coreei de Sud.

Pe scurt, după ce dictatorul militar aflat la putere, Park, a fost asasinat în 1979, s-a declanșat o serie de revolte pentru a căror înăbușire a fost decretată legea marțială. Han Kang abordează, din mai multe perspective, povestea celor uciși și a celor torturați. Romanul începe cu o vignetă în care este descrisă spălarea și depozitarea cadavrelor în scopul identificării, acțiunea petrecându-se într-un gimnaziu. Apoi iau cuvântul, în continuarea narațiunii, o serie de voci aparținând victimelor și supraviețuitorilor. Ajungem în 1985, urmărind povestea unui editor care încearcă să treacă de cenzură o carte care are drept subiect revoltele. Apoi, în 1990, o victimă a torturii retrăiește clipele cumplite prin care a trecut în vederea scrierii unei lucrări academice. În 2002, o fată care lucra într-o fabrică remomorează tortura la care a fost supusă și vorbește despre traumele de nevindecat pe care le duce mai departe cu ea, iar finalul îi aparține vocii auctoriale.

Romanul are structura unor episoade, a unor vignete interconectate, iar schimbările de perspectivă sunt frecvente, toate acestea pentru a fixa în memorie, odată pentru totdeauna, ororile acestui episod de istorie recentă. Han Kang rămâne mereu lirică, abordând cu delicatețe poetică subiectul înfiorător, țesând imagine după imagine de o mare intensitate a viziunii. Poate că numai în Cavaleris Roșie a lui Isaac Babel violența a mai fost estetizată într-un asemenea grad, efectul asupra cititorului fiind astfel și mai convingător decât ar fi fost simpla înșiruire a unor brutalități.

De ce toate acestea? Pentru a-și îndeplini sarcina fundamentală de scriitor, aceea de mărturisitor, și pentru a le vorbi astfel celor de pretutindeni care au avut vreodată de suferit din pricina semenilor lor. Oroarea celor întâmplate este de o asemenea magnitudine, încât autoarea se întreabă: ce înseamnă să fii om? Romanul se adaugă acelor texte ori produse artistice care vorbesc despre acele intervale din istorie când omul devine, vorba filosofului, un lup pentru oameni.

Este adevărat că ființele umane sunt fundamental crude? Este experiența cruzimii singurul lucru pe care-l avem în comun ca specie? - se întreabă autoarea. Poate că, fără să mai fie vorba de optimism după lectura șirului de orori, putem spera că un început meliorist se află chiar aici, în cartea pe care o ținem deschisă în mâini, mărturie și semnal de alarmă totodată.

S-a vorbit mult despre implicațiile politice, ideologice, extraliterare care ar atârna mai mult sau mai puțin în selectarea laureatului Nobelului pentru literatură. Din această perspectivă, Han Kang este un caz fericit: Disecție oferă momente și pasaje întregi care aparțin unui talent adevărat, și nu de puține ori cititorul convins își va spune că se află pe mîinile unei scriitoare mari. Rămâne de văzut, e vorba de un autor din afara canonului occidental. Personal, discutând despre același spațiu, am fost convins cândva de literatura lui Mo Yan, citindu-l după ce a primit Nobelul. Nu cred că Han Kang are anvergura lui Yan (are, în schimb, miza), însă cred că literatura sa convinge prin alte calități, pe care le-aș numi poetice ori chiar lirice . O scriitoare care merită.