Pentru mine, poezia reprezintă un act intim, personal și individual. Așa am început să scriu, fără prea multă expunere, în afara comunității mele virtuale. Există cenacluri artistico-literare unde am simțit că e vorba de un spațiu în care îmi pot expune creațiile și atât, și comunități unde am cunoscut oameni de care m-am putut apropia, prin scriitura mea, prin scriiturile lor și prin experiențele comune. Pentru mine, comunitățile literare online înseamnă mai mult decât un colectiv de critică literară (deși acelea au rolul lor în formarea poetului, prin expunerea textelor și obținerea unui feedback) .

Sunt atâtea grupuri literare pe Internet în zilele noastre pe care le-aș recomanda tinerilor poeți din zilele noastre. În fond, acele grupuri mi-au oferit reacții neașteptate și curajul care îmi lipsea până atunci pentru a-mi duce poemele către diverse redacții pentru publicare.

În prezent, sunt membra a Cenaclului X, în care m-am regăsit în calitate de poetă queer, dincolo de ceilalți membri care fac cenaclul un spațiu sigur de exprimare și de apartenență, două lucruri foarte importante pentru mine. Reprezentarea experiențelor queer și a vocilor care cred că poezia este politică la fel cum personalul este politic, contează foarte mult în conturarea vizibilității artistix queer. Dincolo de Cenaclul X, există festivalul ART200 care reunește arta queer sub toate formele ei, acordând o atenție specială poeziei queer prin ateliere de poezie și crearea unei antologii a poetx participantx.

Totodată, delimitarea dintre platformele de socializare este esențială: există comunități artistice pe Instagram: decopertat, tușzine, atomaartcommunity, șangri-la artistic ground și pe Facebook: fabrica de poezie, poeți analfabeți, jurnal poetic și diezpoem.

Comunitățile literare online s-au strâns în jurul fenomenelor generației tinere: bookstagram, book-tok, booktube. Cel mai relevant exemplu este reprezentat de Ruxandra Gîdei de la 4fara15, care a strâns 32 de mii de urmăritori pe canalul ei de Youtube. De ce contează munca Ruxandrei în acest context? A pornit alături de poeta Cătălina Stanislav și Premiile Sofia Nădejde pentru literatură scrisă de femei, proiectul Vara Scriitoarelor, un club de carte lunar unde se discută cărți scrise de femei.

Bineînțeles, social media a facilitat și comunitățile de spoken word poetry, un performance pus în scenă care utilizează mai multe medii artistice simultan: mixuri muzicale sau piese instrumentale și vizualuri, menite să ofere o experiență completă a unei astfel de lecturi, care pune accentul pe performance și latura teatrală, dramatică a poeziei. Conform specificului lor, aceste comunități operează în offline, folosindu-se de platformele de socializare pentru a-și promova evenimentele. Primul contact pe care l-am avut cu scena de poezie performativă a fost nu ca performer, ci ca spectator în cadrul unui spoken word organizat de “Cozy Poetry Night", la Bucureșți în 2020, cu un line up de poeți precum Sorin Despot, Lorena Enache, Sorin Chiperi și Elena Simion. Cozy Poetry Night a pus bazele spoken word în Iași, dar în ultimii ani, am putut vedea acest fenomen extinzându-se tot mai mult în țară prin varii inițiative.

De departe, zona cu cea mai mare deschidere spre poezia performativă o are Clujul, unde există clubul de lectură Nepotul lui Thoreau, cenaclul Echinox (unde există mai mult componenta de open mic despre care voi vorbi puțin mai târziu) și comunitatea Poethree. Țin să menționez festivalurile “Z9 Festival" și “Poets in Transylvania" și “Poezia e la Bistrița", organizate anual la Sibiu ca fiind acele lecturi/performance-uri care aduc atât voci de pe scenele locale, poeți români cât și nume din străinătate în lineup-urile lor. Inclusiv vestul țării a cunoscut o dezvoltare în sensul artelor multimedia și al poeziei performative, prin festivalul Strada Fără Nume, organizat de Centrul Cultural PLAI, care a reunit poeți din toată țara pentru o serie de performance-uri, care acum pot fi urmărite și online.

La nivelul Capitalei, am întâlnit puține astfel de inițiative, dar mă bucur că scena poetică din București se află și ea în dezvoltare. În acest moment există SWORDS - Spoken Words Sessions, organizat lunar în Club Control. Totuși, celor care vor să exploreze această latură, le recomand cu căldură experiențele de tip open-mic (care sper să prindă și mai mult teren în București) , unde nu există un line-up fix, astfel încât oricine poate veni să citească atât creații proprii, cât și poezii deja publicate. Cel mai relevant exemplu din această sferă îl reprezintă serile de open mic organizate de “Aia cu poezia" la Beat Bar Umanist, lunar, lunea sau marțea. Nu Dincolo de comunitatea creată în jurul poeziei performative, ai șansa de a “testa" materialul poetic original în fața unui public, fără teama criticii sau a unui feedback negativ.

În concluzie, cenaclurile literare au evoluat și continuă să evolueze, atât ca întindere geografică, cât și ca formă de manifestare (online sau offline). Dacă în trecut, astfel de evenimente și formațiuni veneau la pachet cu antrenarea spiritului critic și capacitatea de a primi și oferi feedback, acum, focusul cade mai mult pe coagularea în comunități și crearea unui spațiu liber de exprimare artistică, neîngrădit de criterii precum limita de vârstă, studiile în domeniu și statutul profesional (student sau salariat).