Noul meu nume este Maria. Este un nume pe cât de religios, pe atât de universal. Nu cred că există vreo țară în care să nu existe numele ăsta. Cel puțin, o țară în care să vreau să ajung. Asta în cazul în care m-aș hotărî să plec din Peru. Încă mă simt în vacanță aici: nu a trecut suficient timp încât să consider Aguas Calientes “acasă" și să-mi doresc să plec în vacanță altundeva.

Am găsit o casă pe care am cumpărat-o: nu are rost să stau la hotel, sunt localnică de acum. Are n ...

În urmă cu puțin timp m-am întâlnit cu Stela. Este vorba despre personajul principal din piesa de teatru cu același nume, pusă în scenă cu ingeniozitate și profunzime de Gianina Cărbunariu la Teatrul Nottara. Realizat după romanul omonim al Simonei Goșu, roman ce constituie o bază solidă pentru o asemenea desfășurare de planuri și personaje în piesă, spectacolul reușește cu brio să țină spectatorul aproape de poveștile de viață ale personajelor, de tipurile de personalitate aduse la viață pe sce ...

O să încep cu un film care, pentru mine, este inclus în 2024, pentru că în acest an l-am văzut: La Belle Personne, în regia lui Christophe Honoré, avându-i în rolurile principale pe Louis Garrel și Léa Seydoux. Un film în care este construită și deconstruită, ambele într-un mod hipnotizant, povestea de dragoste dintre un profesor de liceu și o elevă. Scenariul este adaptat după romanul La Princesse de Clèves de Madame de La Fayette și adus în modernitate într-o așa manieră încât a reușit să ...

Ca primă și ultimă impresie pe care Furtuna barocă o lasă cititorului este că în Europa, în istoria secolului al XVII-lea al bătrânului continent, dar chiar și la nivelul întregului mecanism de funcționare a lumii, ceea ce contează cel mai mult este strălucirea. Și lipsa ei. Și tot ceea ce se întâmplă între aceste două extreme. Bogdan Suceavă, prin acest poem-eseu, îmbină, cum de altfel a mai făcut-o și în Adâncul acestei calme creste. Programul de la Erlangen și poetica Jocului secund, mate ...

Urcă direct la mansardă, acolo unde se aflau birourile. Camerele de videochat și cabina de machiaj se aflau la demisol, parter și cele două etaje. Era o activitate destul de extinsă și bine organizată. Nu știa amănunte și nici nu întâlni pe nimeni pe scări. Era liniște, totul se desfășura în spatele ușilor, iar de la demisol, de la cabina de machiaj probabil, se auzea în surdină muzică ambientală.

La mansardă îl întâmpină Sorin care, alături de el, era unul dintre asociați. Sorin parcă îi pres ...

Nu am cum să-l uit pe Zavaidoc, personaj care mi-a fost readus în memorie de cea mai recentă carte a Doinei Ruști, Zavaidoc în anul iubirii. Iar asta nu doar pentru că îi cântam cântecele în copilărie, dar și pentru că, mai ales, reprezintă o întreagă epocă în care Bucureștiul, orașul meu de suflet, a cunoscut o mare înflorire culturală și o joie de vivre pe care sper ca într-o bună zi să le recapete.

Al doilea personaj care îmi vine în minte este Tyler Durden, personaj dublu din carte (aut ...

Doina Ruști, Zavaidoc în anul iubirii, Bookzone, 2024

De multe ori am vizitat mănăstirea Cernica, fără să știu că în cimitirul pe lângă care am trecut de atâtea ori este înmormântat Zavaidoc. Omul mi-a ieșit din minte de mult, din copilărie, când îi cântam cântecele în fața blocului fără să îi știu numele – iar după ce l-am aflat, mi-a ieșit destul de repede din memorie. Așa se întâmplă cu toți oamenii, timpul trece peste toți, fie că au fost faimoși, fie că nu. Singurii de care generații ...

Iain Reid, Intrusul, trad. Andreea Florescu, Curtea Veche, 2022

Înainte să citesc cartea lui Iain Reid, Intrusul, am văzut, în urmă cu câteva luni, filmul, Foe, în regia lui Garth Davis. Paul Mescal tocmai a câștigat anul acesta premiul British/Irish Performer of the Year, în cadrul London Critics Circle Film Awards, pentru unul dintre rolurile principale din Foe.

Când am început să citesc cartea, nu știam că este la originea filmului, dar am recunoscut imediat, și când spun imedi ...

Geo Moisi, Sub acoperire. În numele dreptății, LiterPress Publishing, 2023

Volumul lui Geo Moisi, Sub acoperire. În numele dreptății, nu lasă cititorului nicio îndoială cu privire la subiectul tratat de autor. Iar pe parcursul cărții autorul nu dezamăgește: nu face nicio abatere de la tema anunțată încă din titlu. Povestea debutează în tonul folosit în manualele facultăților de drept, și încă de la temelia care stă la baza unui stat democratic: dreptul constituțional. După ce enumeră pu ...

Se spunea în trecut că dacă o femeie era violată, era vina ei. Pentru că se îmbrăca provocator poate sau poate s-a dat prea tare cu ruj. "Și-a meritat-o." Iar asta nu o spuneau doar bărbații, ci chiar și femeile. Și aici ajungem, de fapt, la rădăcina problemei tuturor cazurilor de viol, de hărțuire sexuală și așa mai departe: bărbații, în copilărie, în "cei șapte ani de-acasă", sunt educați de mame, de femei. Dacă în trecut femeile gândeau așa în legătură cu un caz de viol, ce fel de educație au ...

Eram obosită, procesul ieșise bine, fiecare își jucase rolul și spusese ce trebuia, mai rămăsesem în oraș câteva zile, cât să aflu că e totul câștigat, iar noaptea, pe drumul de întoarcere, îmi păcălisem cumva oboseala ascultând la maxim Led Zep și Guță, o combinație ciudată, manelele nu erau deloc genul meu, dar piesa asta, Bună dimineața, pe care în ultimii ani se trezea mai toată lumea care mergea în grupuri pe la cabane sau la mare, chiar avea efectul unei cafele tari. Doar că de la un pun ...

Dacă tot este evidentă legătura dintre lectură și călătorii, pe unde vă poartă pașii, mașinile, avioanele, inspirați de cărțile citite? (Petre Nechita)

În ceea ce mă privește, e vorba despre Mexic, care este țara mea de suflet. Am ajuns acolo după ce am citit Carlos Castaneda. Nu doar o carte, ci mai multe. Printre care și Învățăturile lui Don Juan. Este vorba de Don Juan Matus. Prin cărțile lui Castaneda am descoperit nu doar o țară, ci mai degrabă o stare cu care am rezonat de la primele ...

Traversă strada neglijent, printr-un loc nemarcat, nepăsându-i dacă ar fi dat vreo mașină peste el. Deja dăduse viața peste el, acum urma să dea și moartea peste el și totul s-ar fi terminat. Nu-și mai dorea nimic, doar liniște. Conduse până în Băneasa și parcă în rând cu celelalte mașini, acolo unde începea pădurea, după Grădina Zoologică. Începuse februarie, dar cerul era primăvăratic. Pantofii scumpi se înfundau în noroiul amestecat cu frunzele moarte și ude pe care zăpada topită le lăsase în ...

Dan Pleșa, Miere neagră, Vellant, 2023

“O să ucid un om". Atât de simplu și atât de complex începe romanul de debut al lui Dan Pleșa, Miere neagră. O miere despre a cărei semnificație autorul dezvăluie relativ repede ce înseamnă: este vorba despre mierea unei vârste care ar trebui să fie luminoasă, o vârstă a tinereții, care este însă otrăvită și-și schimbă culoarea în negru în urma desfășurării ei pe fundalul epocii comuniste. În mod asemănător, autorul transmite și ținta planului pe car ...

Cum îți construiești personajele din roman? Atunci când începi un roman, ai deja în minte ce fel de personaje vei avea sau se "construiesc" treptat, pe măsură ce se desfășoară evenimentele? (Răzvan Idriceanu)

În general, pornesc la drum doar cu personajul principal creionat. Celelalte personaje îmi sunt livrate la tombola întâmplărilor. Important este să am prima cărămidă din fundație, care-mi devine busolă.

**Cum intri în starea creativă, de scris? Scrii organizat, cu program, zilnic? ...

Autobiografismul. Înseamnă lașitate sau curaj? Cred că autobiografismul scris bine, care transmite lucruri memorabile, care te ține în priză și îți transmite senzația de real, de aici-acum, chiar dacă e scris cu secole în urmă, este autobiografismul de calitate. Cel scris cu îndrăzneală. Chiar dacă sunt momente în care realitatea este acoperită de ficțiune: există pauze în realitate, pauze în sensul că nu tot ceea ce se întâmplă în realitate trebuie să fie trecut într-o autobiografie. Poate este ...

Am o listă lungă de cărți care așteaptă să fie citite, uneori închid ochii și aleg dintre ele în acest fel. Alteori îmi place să mă uit la ele pe rând, fără grabă, și aleg în funcție de titlu sau, de cele mai multe ori, în funcție de gen. Adică ce rezonează cel mai mult ca stil cu starea mea din acel moment. Alteori, în ciuda acestei lungi liste, aleg să recitesc o carte care mi-a plăcut și asupra căreia simt să revin. În februarie mi-ar plăcea să citesc un roman clasic. Și asta pentru că în ult ...

La final de an, când lumea de obicei face bilanțuri și se gândește la ce a mers bine și ce nu în anul care se încheie, nu-mi vine în minte niciun eveniment mai important pentru mine petrecut în 2023. Și asta pentru că toate evenimentele au fost importante. A fost un an frumos, cu multă lumină și am încercat pe cât posibil să pun pe silent evenimentele triste din lume, făcând în același timp ce ținea de mine pentru ca lucrurile să se îndrepte în viitor: să fiu tot mai bună ca om, să fiu în contin ...

Prima dată când am auzit de revistă a fost pe când se numea OPT motive și am citit acolo niște lucruri care mi-au plăcut mult. Și aproape instantaneu m-am întrebat ce vrea să spună titlul ei: de ce opt, și de ce motive.

Ulterior am avut și eu bucuria de a scrie în revistă și am aflat semnificația denumirii, dar în momentul în care numele ei a inclus și Ficțiunea, mi-am spus că este mult mai potrivit.

Timpul a trecut și iată că am ajuns la numărul 100 în print și la numărul 200 în onl ...

Deschid fereastra și inspir adânc. Tocmai am omorât un șobolan care se strecurase în bucătărie cine știe cum. L-am văzut prima oară pe coșul de gunoi, sub chiuvetă. Se uita la mine întrebător – am de gând să-i fac rău sau vreau să ne împrietenim? Nu a fugit. Am sigilat bucătăria, iar șobolanul a rezistat o săptămână la otrava albastră presărată pe peștele afumat, lăsat în locuri strategice prin bucătărie. Până într-o zi când a început să vină un miros nesuferit pe sub ușă. Am deschis și am încep ...

De o complexitate care oferă cititorului o multitudine de șanse de a reveni asupra romanului pe parcursul vieții, de a-l și a se evalua și reevalua ca evoluție în înțelegerea lumii și a lumilor, Theodoros nu este o carte, este o ființă. O ființă al cărei cod ADN este alcătuit din litere, cuvinte, povești și care, în ciuda sau datorită multitudinilor de lumi întrepătrunse în paginile lui, alcătuiește un singur univers. Un univers care-și explică propria funcționare, care expune fractalic înșiru ...

*Premiul Ficțiunea pentru operă psihologică *

În filmul ei de debut Blue Moon (Crai Nou), al cărei scenariu este semnat tot de ea, Alina Grigore face nu doar o poveste despre abuzul camuflat sub bunăvoință și grijă familială, ci abordează un tip de abuzat credibil și memorabil. Irina (jucată de Ioana Chițu) este un personaj de ficțiune care aduce treptat povestea unui copil abandonat, lăsat în grija rudelor, incapabil, la maturitate, să se mai desprindă din mediul opresiunii.

Pe lângă pend ...

Premiul Ficțiunea "Cel mai bun final de operă"

Luiza Negură

Alexandru Lamba semnează un roman al alienării, transcrise în alfabetul dezrădăcinării profunde, și surprinde vizual printr⁠-⁠un montaj de scene atent alese pentru ochiul spectatorului. Instanța cititorului se recalibrează în ritmul fluidității narative, iar dincolo de jocul personajului rămâne doar ecranul de proiecție, pe al cărui alb se scurg toate umbrele morții.

Ligia Pârvulescu

Autorul reușește o desfășurare ...

Seara decernării Premiilor Ficțiunea se apropie cu pași repezi. Este un moment mult așteptat și deja îmi imaginez magia grădinii Palatului Cesianu, seara, la început de weekend, copacii în plin verde și zidurile vechi, învăluite de farmecul verii, care vor capta ecourile vorbelor noastre. Deja, în acel moment, fiecare dintre noi, cei din juriu, va ști care este câștigătorul ales dintre cei nominalizați pentru fiecare categorie și vom fi cu toții pregătiți pentru sărbătoare.

Pentru mine, să fac ...

Ceva înțepături în tălpi care mă făceau să țopăi destul de caraghios pe stâncile care ieșeau din apă, undeva, lângă o plajă din Mexic. Eram încă obosită după drumul cu avionul, deși dormisem în timpul zborului, în ciuda turbulențelor puternice, cât și după ce ajunsesem în Tulum, într-un bungalou pe plajă, pe a cărui fereastră marea își trimitea din noapte strălucirile metalice. Înainte de plecare fusesem la un screening medical anual și, în urma unei informații minore, reușisem să creez un eveni ...

Văd cum se apropie de noi insula Taquile. Adina bea ceai de coca încontinuu și se plânge de dureri de cap din cauza altitudinii. Și eu am dureri de cap, dar din cauza Adinei. Oricât de calmă sunt în general, sunt momente și persoane care mă fac să îmi doresc, după cum e vorba, ca unii oameni să fi folosit mai des prezervative – în speță, părinții Adinei. Pe undeva e bine că ea nu reușește să aibă copii, măcar pe linia asta dezastrul poate fi evitat. Știu, sunt rea. Nu-mi place când sunt așa, chi ...

Vreme frumoasă, relaxare și lucruri pe care avem în sfârșit timp să le facem într-un ritm mai așezat. Lucruri care ne plac și care capătă un farmec aparte în lumina caldă de aprilie, chiar și în zilele în care plouă: nici chiar ploaia nu mai e un motiv să stăm în casă, când putem să savurăm o ceașcă de cafea sau o limonadă la o terasă, în aerul călduț și aducător de mici bucurii anticipative ale verii care deja se apropie.

Este timpul în care îmi place să citesc în natură și chiar să ies cu la ...

Ligia Pârvulescu, Intracranian, Casa de Editură Max Blecher, 2022 - mi se pare un volum remarcabil, pe cre îl proun pentru viziunea insolită:

Lumea Ligiei are nerv, e vie și ne poate salva de noi înșine. Spațiul, la limita distopiei, o zonă dragă ei și implicit și nouă, reușește să ne dea iluzia realității confortabile. Să ne arate că avem o scăpare, că acum, la limita puterilor noastre, după întreagă "moarte" spirituală și trupească într⁠-⁠o realitate bolnavă, merităm să credem. Acum, î ...

Cuvintele Ligiei Pârvulescu par fragile, abia când le privești în ansamblul construcției devin importante. Creativitatea ei e masivă în compoziție și în mesaj.

Romanul Translucid rămâne în continuare unul dintre cele mai novatoare cărți de ficțiune. E o poveste spusă neobișnuit, de o originalitate evidentă. Mi-a scris la un moment dat cineva, care voia să publice niște SF-uri cuminți, în genul filmelor, cu personajul care face și suportă, și pentru că am refuzat, a ținut să-mi spună că și Li ...

Ligia Pârvulescu

Cred că este bine și în același timp nu este bine să avem așteptări de orice fel. Subiectul așteptărilor poate să fie foarte bine corelat cu cel al standardelor. Vorbesc acum la modul general, desigur. Se spune că nu este bine să avem așteptări, pentru că în felul acesta nu vom fi dezamăgiți. La fel, se spune să dăruim fără să așteptăm nimic în schimb. În același timp, dacă nu avem niciun fel de așteptări, e posibil să nu depunem eforturi pentru a ajunge acolo unde ne dorim – o ...

Se șterse la gură și începu să fredoneze:

– John stătea pe mal și boraaaa beția era singura stare

pe care

și-o mai putea

procuraaaaa

cocaină heroină nemaaaa! - urlă el la o Lună pe care n-o mai vedea decât în amintire. Râul îi preluă bolboroseala etilică și el își închipui râul ca pe un tovarăș de beție, care-l ajuta, îi ducea voma cât mai departe și-l spăla și-l iubea și-l iubea, da... Dâmbovița. Nicio altă evadare cu nume de femeie.

Se mângâia însă la gându ...

Era una dintre iernile copilăriei, o iarnă în care zăpada părea că acoperă întreaga realitate. Eram la munte, la bunicii din partea tatălui, în vacanță. Ziua îmi plăcea să ies cu patinele, să mă joc cu ceilalți copii, iar serile, împreună cu bunica, ieșeam să privim cum sclipea zăpada în lumina felinarelor. Era un orășel de munte și deja la lăsarea întunericului nu se mai auzea niciun zgomot, iar pe stradă, în locul căruțelor trase de cai, acum se auzea doar din când în când foșnetul săniilor și ...

La final de an, am reținut câteva dintre cărțile foarte bine scrise care mi-au trecut prin mână anul acesta. Pe unele le-am citit pentru prima oară, pe altele le-am recitit.

Dintre romanele românești apărute în 2022, mi-a reținut atenția Nașterea eroului, de Andrei Ungureanu, câștigătorul premiului pentru debut în proză la cea de-a doua ediție a concursului "Primul roman" organizat de editura Litera, roman apărut în colecția Biblioteca de proză contemporană coordonată de Doina Ruști. Este un ...

Participarea la un concurs presupune multe emoții, dar și curaj, iar când este vorba despre un concurs literar, aceste lucruri desigur că există – în cazul în care primești un premiu pentru ceea ce ai scris, bucuria este foarte mare. Vorbesc despre bucurie pentru că scriu acum prin prisma propriei experiențe legate de concursul de manuscrise pentru debut în proză Primul roman, organizat de editura Litera, concurs în urma căruia, anul trecut, la prima ediție, manuscrisul meu a fost premiat, iar ...

Având ca punct de plecare viața unui corporatist, fost luptător de kickboxing, romanul lui Alexandru Lamba, Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte, are ca substrat și esență obsesia morții, care pe parcursul întregii cărți ajunge să capete semnificații tot mai profunde și complexe.

Personajul principal, Horia, este prins în angrenajul unor întâmplări nefericite precum o victimă căzută în plasa unui păianjen, numai că în acest caz plasa păianjenului este însăși viața, iar firele pânzei su ...

nu e niciodată târziu deși apusurile

au dâre prelungi verile

vin tot mai repede la Weimer

degete pe piele tremurul ierbii totul

exact când trebuie transpirația

amiezii sunetul insectelor

paroxism drumuri peste drumuri

deși nimic nu mișcă

persistăm

suntem decapotabili

sub cenușa cerului ia-mă de mână

ia-mă de lângă mine și du-mă

în locul inexistent deșiră-mă

celulă după celulă

între timp o să rămân aici

cu capul dat pe spate în mașina ...

Am călătorit mulți kilometri pe motocicletă, fie pe locul din spate, fie pe cel din față. Văzută de pe "motor", lumea este parcă mai vie; tot ce înseamnă natură – imagini, mirosuri, sunetul vântului, soare, ploaie, totul aduce viața mai aproape; viața reală, cea căreia de multe ori poate uit să-i iau pulsul, prinsă în evenimentele de zi cu zi. Viteza, atenția pe care trebuie s-o am tot timpul când merg pe motor sunt ancore puternice în prezent; această trăire a prezentului mă face să ies cu bine ...

Un labirint de străduțe undeva la marginea Bucureștiului. Mergeam pe jos spre termocentrala ce-și înălța corpul subțire de beton într-o arcuire hotărâtă pe care i-o știam din anii copilăriei, când îi urmăream luminile clipind roșii în noapte de pe balconul blocului de zece etaje unde îmi plăcea să stau cu orele și să visez la avioanele care treceau pe deasupra capetelor noastre – capete în care oscioarele urechii interne vibrau în ritmul înfundat al muzicii teritoriilor din sud. Trecusem deja ...

Muzeul Național al Literaturii Române din București împlinește 65 de ani de la înființare, pe 1 iunie 2022. Loc al întâlnirilor boeme, frecventat în special de scriitori, dar nu numai, are în momentul de față două sedii și administrează mai multe case memoriale. În ultimul deceniu, imaginea muzeului este legată de Prof. Ioan Cristescu, director din anul 2014.

Programul integral al evenimentelor aniversare: aici

Ligia Pârvulescu

Era o seară senină de vară, iar copacii din curtea M ...

Născut dintr-o femeie cu șerpi la picioare

Adesea Antonie Varitz vorbea singur. Cu voce tare. Ca acum, în una din multele încăperi spațioase ale imobilului său, imaginându-și că era ghidul unei cete de admiratori, cărora le făcea un tur al casei memoriale a reputatului chirurg Antonie Varitz, poreclit "Imperatorul".

Le prezenta o colecție:

– Bisturiul, foarfeca angulată, fierăstrăul Gigli, dalta, ciupitorul de os, dermatomul, depărtătorul Kocher, portacele.

Aruncându- ...

1. Care dintre temele următoare ți se pare epuizată, suprasolicitată, abordată în exces: copilăria la final de comunism, viața mizeră a drogatului, iubirea între persoane de același sex, drama de a fi femeie, telenovela despărțirii, altele? Dezvoltă: în ce circumstanțe ai constatat, ce cărți, ce pasaje ți se par clișeice la nivel de abordare etc.

Cred în faptul că o temă, oricât de des abordată și de supralicitată ar fi, nu se epuizează din acest motiv. Ceea ce poate epuiza o temă este modu ...

Doina Ruști

Nu demult am auzit un scriitor spunând că a se urina pe un confrate premiat e datoria lui față de cititori. Urmărind platformele cu note, steluțe și alte evaluări, am văzut o sumă de oameni, în proporție copleșitoare necititori, gustând cu exuberanță plăcerea de a-i insulta pe scriitori, mai ales pe cei notorii, ca să vadă și ei cum e să fii strivit de istorie. Pe multe dintre aceste platforme, delațiunea e încurajată în numele dreptății universale, exact cum era încurajată î ...

Viteză. Acesta este cuvântul care îmi vine prima dată în minte când mă gândesc la trăsătura care caracterizează cel mai bine timpul, timpurile în care trăim. Totul se desfășoară cu mare viteză, comunicarea este practic instantanee, printr-un clic al mouse-ului poți ajunge oriunde în lume și poți vorbi cu oricine, capacitatea de interconectare a crescut fantastic – și toate prin acest mouse, un "animal" mic, șoarecele, care a înlocuit caii și poștalionul și care are o viteză incomparabil mai ...

Carlos Ruiz Zafón, Prizonierul cerului

Cărți. Viață de familie. Cărți. Soție, copil. Cărți. Relații paterne complicate. Cărți. Falimentul bate la ușă. Cărți... O viață plină de adrenalină trăită, în mod paradoxal, la nivel static. Adevărata mișcare este în anticariat — axis mundi atât pentru Daniel Sempere, barcelonezul obișnuit cu probleme neobișnuite, cât și pentru celelalte personaje care orbitează în jurul lui —. Cum reușește anticariatul barcelonez (culmea) neprăfuit să determine vie ...

Ușor se cern sufletele blânde ale lumii. Agale și lin ca făina. Miji ochii și printre gratiile strălucitoare ale genelor pulverizate de praf și lumină întrezări strada Olari, un univers din lumea veche, în inima Bucureștiului – și a lui. Traian se plimba des pe aici, își spuse ca de fiecare dată, apoi deschise ochii complet pentru a lăsa întreaga atmosferă a locului să-i străbată fiecare fibră.

Plecase din țară de ceva timp, și deși inițial zona asta a orașului fusese descoperirea lui Răzvan, f ...

Aveam cinci ani. Un salt din întuneric în spatele meu și o amenințare cu arma. Glumesc. Nimic de felul ăsta nu mi s-a întâmplat, nici în copilărie și nici mai târziu; mai mult, de copil chiar am îndrăgit armele, jocurile de acțiune și tot ce însemna jucărie motorizată – mașinuță, avion, motocicletă.

Am avut o copilărie fericită, pe care mi-am petrecut-o în Ploiești – orașul care pentru mine a rimat mereu cu bucuria. La fel de mult, precum armele și motoarele, îmi plăceau caii și plimbările în ...

Cătălin Ghiță

Nu știu, sincer, care ar fi cea mai bună poveste pe care o cunosc (aleg să interpretez substantivul în contururile generoase ale unui "scenariu ficțional", nu ale unei narațiuni strict fabuloase). În mare măsură, aceasta se datorează faptului că farmecul unei povești depinde de ceea ce germanii numesc Stimmung, adică de dispoziția afectivă în care cititorul se găsește la un moment dat. Există, astfel, povești atrăgătoare pentru îndrăgostiți, cum sunt idilele lui Richardson sau ...

Se șterse încet la gură. Sângele, bine cunoscutul gust metalic. Învățase să se uite adânc. O profunzime a suprafețelor în care își găsea multiplicate gesturile și privirile. Un bărbat înecat ieșea la suprafață din apele oglinzilor de fiecare dată când își plimba degetele pe malul lor limpede.

Îl chema Matei și nu se recunoștea niciodată. De parcă ar fi trecut mereu pe lângă el, se întorcea să se salute, iar el se uita în altă parte sau răspundea stânjenit. Atâția bărbați înecați ieșiseră din og ...

O puteți vedea în special pe Moșilor, călare pe o insectă de smoală, căreia îi spune motor. Brunetă, cu picioare lungi, cu haine haioase. Uneori oprește prin intersecția Eminescu, nu departe de mine, și scrie versuri direct pe asfalt. Primăria sectorului 2 are niște angajați care-o așteaptă, mai ales miercurea, în fața Mega Image-ului. Cum apare, cum intră în alertă, iar când ea pune punct, oamenii ăștia transcriu textul, întotdeauna un poem despre Turner - pictorul. Odată am întrebat ce fac c ...