La final de an, când lumea de obicei face bilanțuri și se gândește la ce a mers bine și ce nu în anul care se încheie, nu-mi vine în minte niciun eveniment mai important pentru mine petrecut în 2023. Și asta pentru că toate evenimentele au fost importante. A fost un an frumos, cu multă lumină și am încercat pe cât posibil să pun pe silent evenimentele triste din lume, făcând în același timp ce ținea de mine pentru ca lucrurile să se îndrepte în viitor: să fiu tot mai bună ca om, să fiu în continuare, așa cum scriam într-o poezie, “lumina de la capătul celorlalți" și să-mi doresc să fim tot mai mulți care să facă asta. Am citit cărți bune, am văzut filme bune, am întâlnit oameni frumoși.

Mi-au rămas în minte cărțile lui Vilas, mai ales Bucurie. Theodoros, care îmi pare cea mai reușită carte a lui Mircea Cărtărescu alături de Orbitor. Și o carte pe care tocmai am terminat-o și care încă mă urmărește, scrisă cu un farmec special și în care am găsit părți din București atât de cunoscute și zugrăvite în cuvinte care parcă-mi descriau stările de spirit când parcurgeam fizic acele zone: Cămașa în carouri de Doina Ruști. M-a captivat puzzle-ul povestirilor care alcătuiesc de fapt, după părerea mea, un roman excelent scris, în care realismul și fantasticul se îmbină într-un mod halucinant și captivant.

Personajele care mi-au rămas în minte sunt Ema-Bojorina, personajul principal, dual, de fapt, din Cămașa în carouri, și Theodoros, din Theodoros. Pentru mine sunt personaje de neuitat dintr-o serie lungă de motive, și nu vreau să plictisesc pe nimeni cu ele. Pentru cine vrea să citească mai multe despre motivațiile mele legate de personajul Theodoros, o poate face aici.

În legătură cu Ema-Bojorina, mă fascinează viața dublă trăită de cele două personaje în timpuri istorice diferite, e un subiect care întotdeauna m-a atras.

Aș recomanda un film tuturor celor care nu l-au văzut, și anume Babyteeth. Este un film din 2019, dar eu l-am văzut anul acesta. Filmul a câștigat categoria Best Film la TIFF în 2020, Shannon Murphy, care a regizat filmul, a fost nominalizată la categoria Best Director la premiile BAFTA, pe scurt, filmul are 30 de premii și 29 de nominalizări. Este jucat magistral, iar aici nu am un personaj preferat, ci două, ambele personajele principale. E un film de neratat.

În aceeași categorie se înscrie și The Eight Mountains, un film pe care, la fel ca și pe Babyteeth, nu ai cum să-l uiți. Regizat de Felix van Groeningen și Charlotte Vandermeersch, apărut în 2022, nominalizat la Palme d’Or în 2022. Cel mai bun film despre libertate și prietenie pe care l-am văzut până acum.

Aș mai menționa și alt film, Born Dead, apărut în 2021, în regia lui Alex Visani. Nu este bine cotat pe IMDb, iar asta pentru că într-adevăr nu este pentru o majoritate. Este un film dark, ciudat, foarte incomod dar și foarte bine realizat, inclusiv (și mai ales) la nivel psihologic și al interacțiunii pe acest plan dintre cele două personaje. Un film interesant, cu sublinierea că nu este deloc un film senin.

Pentru începutul de an cred că ar fi potrivit un film ușor, senin, relaxant, care mi-a plăcut: What’s love got to do with it, apărut în 2022. Și, pentru împătimiții de decorațiuni, chiar dacă a trecut Crăciunul, un film din 2023: Candy Cane Lane. Pe o notă mai serioasă, dar potrivit pentru sărbători, pentru cine nu a văzut deja, ar fi sezonul 2 (apărut în 2022) al serialului White Lotus. Pe lângă faptul că are 75 de premii și 147 de nominalizări, este, realmente, un film (aș spune film, nu serial) minunat și cu o atmosferă inubliabilă.

2023 a fost pentru mine un an frumos, luminos, și fotografia care exprimă cel mai bine starea mea din anul care se încheie este una din vara aceasta, de la mare.

Pentru anul 2024 este un singur lucru pe care mi-l doresc. Și anume, ca aceste cuvinte, “să fim mai buni", să nu fie doar un clișeu.