Astă-vară, pe când flanam pe străduțele din centrul vechi al orașului Stockholm, unde nori albi și creți înfloresc de după clădirile din piatră și aproape că se aștern pe pământ, am intrat într-un mic anticariat. Acolo, printre figurine cu vikingi, căluți Dala din lemn și păpuși înfățișând-o pe Pippi Longstocking cu codițele ei roșcate, am descoperit într-un colț un album cu afișe desprinse din cărțile de povești. L-am răsfoit lent, pentru a prelungi plăcerea și a savura fiecare imagine pe îndelete. Ulterior m-am documentat și am aflat astfel că erau chiar ilustrații din basme cu gnomi, troli și zâne, personaje din folclorul scandinav, realizate de John Bauer, unul dintre cei mai cunoscuți pictori și ilustratori suedezi, născut în 1882.

Opera sa a fost impregnată de miturile și legendele din regiunea natală, multe dintre ele aflate de la bunica maternă, în care natura ocupă un loc central: păduri dese și întunecate, stânci acoperite de mușchi și licheni, ciuperci ca niște lanterne în noapte, lacuri cu suprafețe de oglindă și munți ce adăpostesc troli și zâne, făpturi în existența cărora Bauer chiar credea, pare-se.

Generații întregi de copii au crescut cu ilustrațiile lui în cărți sau pe pereți, înainte ca lumea să-l piardă pe unul dintre cei mai vizionari artiști, așa cum este considerat. Sfârșitul, romantic prin tragismul său, a intervenit pe când Bauer avea 36 de ani, după ce vaporul la bordul căruia se afla, împreună cu soția și cu fiul lor de 3 ani, s-a scufundat. De fapt ar fi trebuit să facă această călătorie cu trenul, însă a ales vaporul din cauza unui accident feroviar care se petrecuse recent și despre care citise în presă. Se îndreptau spre noua lor casă din Stockholm.

În acea zi în care l-am descoperit pe Bauer, fascinația pe care am dezvoltat-o instant pentru opera lui m-a făcut să vânez toate anticariatele posibile și pasibile să-mi dezvăluie și alte comori ascunse de-ale lui, dar fără prea mult succes. M-am mulțumit însă cu o bijuterie de carte, ediție centenară a celei mai cunoscute antologii de povești ilustrate de el și cu un poster pe care l-am înrămat, numit Prințesa și trolii, și care-mi amintește des de ce încă trebuie să mai credem în basme.