La Paști ne înnoiam. Adică primeam haine noi de la părinți. Sau măcar încălțăminte. Iar asta amplifica, în mintea mea cel puțin, primăvara și sărbătoarea care sosea. Și îmi dădea un sentiment de siguranță și pace. Căci nu venea singură, ci cu lumină blândă, diversitate de culoare și bucurie nereținută, cu pască, ouă roșii, cozonac și câte și mai câte.

Cu plăcerea de a vedea oamenii plimbându-se îmbrăcați cu ce aveau ei mai bun și vizitându-se unii pe alții, neamuri, vecini, cunoștințe. În Săpt ...

Dragă Gabi Suciu esti unul dintre producătorii lui Crai Nou, film nominalizat la GOPO, pentru mai multe categorii: cum a început totul? Cum ai întâlnit-o pe Alina Grigore?

Crai Nou are 7 nominalizări, https://fictiunea.ro/la 6 categorii. Ne-am bucurat să vedem aprecierea breslei. Am cunoscut-o pe Alina Grigore în facultate. Ea tocmai se întorsese din Statele Unite unde a studiat și lucrat timp de doi ani reprezentată de Lily’s Talent Agencie din Chicago, iar eu pregăteam producția filmul ...

Culegerea de față reunește o serie de studii realizate în perioada 2019-2021, în cadrul programului de cercetare "Romano Rodipe" Noi Direcții de Cercetare a Istoriei Romilor inițiat la Centrul Național de Cultură a Romilor încă din anul 2015, ca parte a planului de management al directorului Mihai Neacșu.

Programul a debutat cu realizarea unei baze de date digitale cu documente de arhivă referitoare la sclavia romilor, un proiect realizat în parteneriat cu Arhivele Naționale ale ...

Cum începe pentru tine un roman?

Începe mereu cu o stare și un ritm. Înainte să mă apuc să creionez personaje sau chiar să știu povestea până la capăt am nevoie de o atmosferă-cadru. Trebuie să fie suficient de puternică încât să mă absoarbă cu totul în ea. Pot scrie povestea care trebuie doar din interiorul acelei atmosfere. Fără ea, ar fi foarte greu să dozez tensiunea cărții și să păstrez o unitate tematică și stilistică.

**Dar un personaj? Povestește circumstanțele în care a apărut ...

Romanul Anii al ultimului laureat al Premiului Nobel, Annie Ernaux, este un roman atipic. Cititorul nu va găsi aici intrigă și personaje angajate într-un conflict, însă va fi răsplătit în alt fel de literatura lui Ernaux. Este un roman care ilustrează împletirea istoriei mari cu istoria personală.

Ca și în cazul altor scriitori contemporani de valoare ai Franței, romanul lui Ernaux stă sub semnul uriașei influențe a lui Marcel Proust. Este, în acest sens, o căutare a timpului pierdut, fără d ...

De câte ori mă gândesc la Ucraina, și, mai bine de un an încoace, contextul politic internațional m-a determinat să fac asta tot mai des, îmi vine imediat în memorie numele lui Gogol, dar mai ales cel al lui M. A. Bulgakov. Sigur, mi se întâmplă să nu-l uit nici pe distinsul nostru cărturar iluminist Ion Budai-Deleanu, care, fiind printre altele și un jurist eminent, s-a trezit purtat de viață până la Liov. Dar cum nu prea pot să îmi imaginez cum arată un post de secretar juridic al tribunalului ...

De Paști îmi sună în adânc cântările liturgice, îmi scânteiază pe sub pleoape straiele de lumină ale preoților, lumânările de ceară curată ascunse în mănunchiuri de flori albe, bucuria încercănată de pe fețele trudite ale femeilor, după curățenia generală din case și din suflete. Mă cufund, precum oul roșu în apa cu care ne primenim obrazul în dimineața Învierii, în senzația aceea de eliberare, de respirație adâncă, după apneea prelungă a celei mai grele săptămâni din timpul ce ni se așterne sub ...

Șezând pe marginea patului de consultații, cu ochii țintă la acul de pe ecranul manometrului care parcă suie către ea, Ileana se gândește, am venit din Ardeal, de tare departe, dar suntem toți la fel, se gândește, e un fir aproape transparent, un filament de aer sau o geană de lumină albă, de culoarea neonului care pâlpâie noaptea pe coridor, deasupra camerei de pansamente, sau mai bine zis un flux de energie subțire, subțire, ca un fir deșirat din plasa păianjenului care pândește în colț, pen ...

1. cântec de primăvară

lumea noastră va învia pe ascuns iată

 

răsare dumnezeu

noi ne înghesuim

 

aș vrea să putem suspenda circuitele
să facem cunoștință în fiecare după-amiază

cu ochii închiși ne-am arunca în gol
ca într-o sticlă de lapte

 

în realitate e azi și e frig

stinge lumina

să ne rugăm pentru alții
eu sunt deja viu

 

 

2. ultima toamnă la curte

...

Vreme frumoasă, relaxare și lucruri pe care avem în sfârșit timp să le facem într-un ritm mai așezat. Lucruri care ne plac și care capătă un farmec aparte în lumina caldă de aprilie, chiar și în zilele în care plouă: nici chiar ploaia nu mai e un motiv să stăm în casă, când putem să savurăm o ceașcă de cafea sau o limonadă la o terasă, în aerul călduț și aducător de mici bucurii anticipative ale verii care deja se apropie.

Este timpul în care îmi place să citesc în natură și chiar să ies cu la ...

Îți trebuie ceva sânge în instalație ca scriitor, pe lângă talent și cultură, să ai atâta încredere în forța hipnotică a scrisului tău, încât să fii convins că cititorul, pe care în clipa asta îl porți în înaltul cerurilor, iar în următoarea dai cu el de pământ și îl tăvălești prin noroi și zoaie, nu va abandona lectura, dimpotrivă, va rămâne agățat de ea până la punctul final. Dar Bogdan-Alexandru Stănescu (BAS pentru apropiați) e un profesionist desăvârșit în tot ceea ce face: fie în calitate ...

Ziua de Paște va avea o însemnătate cu totul specială pentru mine. Voi sărbători învierea Lui și în acea bucurie voi aniversa și învierea mea. Anul trecut în chiar ziua de Paște am aterizat acasă după 8 ani petrecuți întemnițat în China comunistă. Scăpasem cu viață din cuptorul babilonic al durerilor amare.

Se spune că cele mai importante zile din viața unui om sunt ziua în care se naște și ziua în care află de ce. Aterizând pe Aeroportul din Cluj am simțit că primisem o nouă șansă la viață, o ...

Poate că da ar fi bine să nu închid ușa miros de lavandă astenia asta de primăvară și-a lăsat paltonul în cui o sorbitură de cafea și e gata totul ce dacă s-a stricat broasca și nu mai știu unde mi-am pus cheile de la cutia poștală cine să-mi ia corespondența și de ce T. îmi scrie că se schimbă ora și caută un film bun dar când s-a schimbat ora ultima dată chiar nu vreau să știu de ce vecinul de la parter are șase pisici mă rog atâtea am numărat eu că stăteau toate pe pervazul ferestrei ca la ex ...

Charles se duse să se așeze pe banca din foișor. Razele de lumină treceau printre ostrețe; frunzele de viță își trasau umbra pe nisip, iasomia îmbălsăma, cerul era albastru, cantaridele bâzâiau în jurul crinilor înfloriți, iar Charles se simțea înăbușit ca un adolescent sub vălurile nedeslușite de dragoste care-i umpleau inima tristă.

La ora șapte, micuța Berthe, care nu-l văzuse toată după-amiaza, veni să-l ia la cină.

*Avea capul răsturnat pe spate, rezemat de perete, ochii închiși, gura ...

Picurat cu ceară și tot nu pot asocia Paștele cu vreo carte sau vreun film. În apărarea mea, nici cu mese încărcate de grăsimi și zaharuri ori cu vreun miel surghiunit în cuptor. În schimb, cerând clemență în fața acuzației de blasfemie, o să fac o asociere ciudată. Un anume mesaj de pe un panou publicitar s-a transformat în imaginea simbol a Paștelui pentru mine. Câteva vorbe care-au rezumat misterul umanității. Totul lângă un mall întunecat și ferecat în noaptea aceea.

Cerul e negru, nu se ză ...

Nu stă în puterea frunzei

să aleagă cântarul

zidirii în mugur.

Sâmbure-amar,

trupul ei zvâcnește

în rana sărată a timpului.

Vaste absențe sufocând

neputincioase prezențe.

Doar gândul ei,

strop de rouă

prins în plasa nedumeririi

înveșmântează statornicia

speranței din sevă.

ANUL LĂCUSTEI

Învelișuri concentrice

se desfac în oglinzi mincinoase.

E anul lăcustei.

Un mâine suspendat

în ochiul verde

...

Mereu am ținut Paștele în familie și în fiecare an așteptam cu nerăbdare sărbătoarea, până acum patru ani, când, cu doar o lună înainte de Înviere, l-am pierdut pe tata. Și nu puteam să înțeleg. Cum de natura își vedea în continuare de cursul ei, florile de cireș miroseau la fel de dulce ca întodeauna, ramurile copacilor se acopereau de frunze și soarele blând îmi dezmorțea trupul ca în fiecare primăvară. Iar în mine creștea un gol care mă consuma din interior. Dincolo de durere, simțeam furie, ...

Locuiam într-un bloc din cele cu pereții subțiri – fagure uriaș în inima orașului. Alături, pe stânga, era casa scării, iar în garsoniera din dreapta se mutaseră doi tineri împreună cu copilul lor – un băiețel de doi sau trei ani. Plângea des și de fiecare dată auzeam vocea femeii apostrofându-l: "Taci odată, nu înțelegi? Vrei să te bat?" Atunci se potolea, dar numai pentru puțină vreme. Auzeam toate zgomotele ca și cum aș fi fost acolo: izbitul tacâmurilor de chiuvetă, tusea bărbatului, pașii c ...

Trecuseră cinci ani de la tragedia de pe insulă și doar patru de când își lăsase hainele negre, ponosite și rupte și icoana mare, de plumb, pe care și-o legase cu lanțuri de piept. Le ascunsese în ultima peșteră de la răsărit, unde obișnuia să se întâlnească demult cu ea dimineața și să prindă răsăritul. Totul înainte să înceapă agitația din port, momente în care se auzeau doar sărutările lor și valuri anoste, întunecate care amenințau a nu știu câta oară să înghită mica lor așezare.

De pe insu ...

Volumul Fericire (Polirom, 2022), scris de George C. Dumitru, reunește zece povestiri care oferă, per ansamblu, o reprezentare a middle classului românesc, atingând totodată sfera umanului prin tipologizare. Vocea narativă omniscientă și uneori ironică inițiază un joc interioritate-exterioritate, un balans bine dozat, care îi poartă pe cititori de la un stream of consciousness la un realism de tip powerpoint. Combinația e bună, pentru că efectul e similar cu cel din arta fotografică: se fo ...

Ghiveciul îmbelșugat de flori, poziționat pe o etajeră de cărți din sufragerie, ieșea în evidență mai mult decât orice, deși în jurul lui roia dezordinea: cărți îndoite și aruncate fără grijă pe cele trei rafturi, creioane tocite, caiete de toate mărimile și praf în fiecare unghi. Griul închis și forma asimetrică a ghiveciului – îngustă la bază și bombată în partea de sus – contrastau de minune cu roșul ca de văpaie al florilor. În momentele solitare, mă delectam admirându-le. Simpla lor existen ...

Întâmplător, prin mintea mea a început să zburde, din nou, o imagine vizuală din timpurile în care am citit "Ferma Animalelor" a lui George Orwell (prin "timpurile" vreau să spun acum câteva luni – niciodată nu e prea târziu pentru o lectură veche!).

Imaginea asta e colorată ca transmisiunea unui televizor pre-’83, și totuși, e atât de contemporană și de vibrantă, că-mi dă o stare puțin mai bună decât a unui condamnat pe viață.

Înțeleg că unii oameni sunt înzestrați cu câte un dar rar, și poat ...

Am citit această carte (apărută în 1993), în urma unor citate găsite întâmplător pe internet, apoi câteva referințe asupra autorului, tânăr, născut în Elveția, dar trăind la Londra, tradus în peste 20 de limbi, m-au îndemnat să o cumpăr.

Eseuri de îndrăgostit, așa cum spune și titlul, este o combinație de literatură, știință și filosofie asupra dragostei, o filosofie de viață din unghiul personajului principal (în rolul naratorului), de fapt vocea scriitorului însuși. Cele 24 de capitole cu t ...

Așa cum anunțasem într-o prezentare anterioară (Cărți din 2023, primele luni), am primit multe cărți la redacție, de aceea am avut de unde să alegem. Într-un periplu asemănător, vă invit să descoperiți o serie de prozatori români extrem-contemporani, prin trimitere la cea mai recentă carte (de proză) a acestora.

Alexandru Lamba, cunoscut mai ales prin activitatea sa din aria SF-ului, apare într-o nouă postură odată cu romanul Șapte virtuți deșarte și o păcătoasă moarte (Litera, bpc, 2022 ...

Anul 2022 a fost, am impresia, un an retro, cu nenumărate filme, seriale și romane plasate în trecut, anii 1920 fiind desigur o decadă des vizitată, la fel ca Belle Epoque, un simptom al dorinței de evadare din prezent, dar având mereu pe fundal un sentiment irepresibil de nostalgie. Pe de altă parte, filmul de actualitate este mult mai riscant pentru orice regizor aflat sub cupola Hollywood, se pare, iar calea sigură este refugiul în alte epoci (așa cum se întâmpla în cinematografia românească ...

Teatrul gălățean, care cunoaște o efervescență cum probabil nu s-a simțit de la înființarea sa, propune o serie de evenimente, experimente și personalități, proiecte cvasiinedite sau chiar unice, săli mai întotdeauna pline, invitații și premii la diverse festivaluri.

Ar fi câteva nume și evenimente de menționat, printre care și nominalizarea la Premiile UNITER a spectacolului "Vrabia" de Leta Popescu, dar în acest an ne oprim la actrița Petronela Buda, care joacă și în mai sus menționatul ...

În septembrie 2022 a apărut ultima lucrare semnată de Orhan Pamuk, laureatul premiului Nobel care în aprilie, anul acesta, va vizita Timișoara, capitală culturală europeană. Este vorba despre Uzak Dağalar ve Hatiralar, publicată în limba turcă la Yapi Kredi Yayinlari, de către Isaac Reyna și tradusă în același an în limba franceză, la Gallimard, de către Jean Lapeyre de Cabanes, cu titlul Souvenirs des montagnes au loin. Carnets dessinés.

După cum consemnează site-ul editurii franceze, Pamu ...

Knut Isachsen s-a născut în 1968, locuiește în Oslo și este istoric al religiilor. A publicat poeme în Noi direcții în 1995. Lumină și minciună este volumul său de debut.

Citesc precum un vizionar

împart sensul

și apăs inima aproape de piept

Povestesc tot

ce stă scris

și urmăresc ceea ce se destramă

Adevărul nu crede asta

Când continuarea nu se susține

sunt eu cel care minte

●

Nu vorbesc cu tine

Fac lucrurile astfel încât să poți alege ușor

...

Romanul care a câștigat Premiul Nadal 2023. E deja o săptămână de când am terminat cartea și, cu cât trece mai mult timp, simt că spune mai mult decât pare inițial. E o poveste de dragoste în primul rând, da, asta ar recunoaște oricine, însă nu e doar atât. Este fantezia care are în centru iubirea absolută, perfectă, așa cum poate ne-am imaginat-o toți la un moment dat, până am înțeles că nu, realitatea e alta, și lucrurile nu sunt așa de simple și nicio relație nu are cum să fie mereu, chiar me ...

Un monstru îl creează pe altul și altul mai creează încă unul, toți fiind înconjurați de monștri mai mici, dar nu mai puțin rapaci și voraci. Dar monstrul supremă îi domină pe toți și toți îi știu de frică, toți tremură de spaimă și niciunul nu se simte în siguranță când tartorul care i-a creat poate pocni din degete și-i face să dispară la fel de ușor pe cât au apărut. Este puterea dictatorului obișnuit să domnească prin teamă, prin puterea imprevizibilității, făcându-i pe toți cei din jur să n ...