1. cântec de primăvară

lumea noastră va învia pe ascuns iată

 

răsare dumnezeu

noi ne înghesuim

 

aș vrea să putem suspenda circuitele
să facem cunoștință în fiecare după-amiază

cu ochii închiși ne-am arunca în gol
ca într-o sticlă de lapte

 

în realitate e azi și e frig

stinge lumina

să ne rugăm pentru alții
eu sunt deja viu

 

 

2. ultima toamnă la curte

 

aveam trei ani un scăunel o cană cu apă

un băț de chibrit

tata avea patruzeci și cinci de ani

o masă o sticlă de votcă și un pachet de mărășești

în ziua aia m-am așezat lângă tata
cu bățul de chibrit între degete

 

și am privit-o pe mama
cum întindea rufe în curtea noastră

din ferentari

atât îmi amintesc

fumam cu tata un băț de chibrit

 

mama era sănătoasă și avea părul lung

ondulat

 

 

3. a doua scrisoare către Ema

 

ochii tăi

sunt singura planetă locuibilă

din universul cunoscut și străin

 

vocea ta

face ca materia întunecată

să se spovedească savanților

 

buzele tale

știu numele tuturor îngerilor

rămași în cer

 

inima ta

bate ca primăvara-n ferestre

 

existența ta

e curată

precum

 

creștinarea unei insule pustii