Culegerea de față reunește o serie de studii realizate în perioada 2019-2021, în cadrul programului de cercetare "Romano Rodipe" Noi Direcții de Cercetare a Istoriei Romilor inițiat la Centrul Național de Cultură a Romilor încă din anul 2015, ca parte a planului de management al directorului Mihai Neacșu.

Programul a debutat cu realizarea unei baze de date digitale cu documente de arhivă referitoare la sclavia romilor, un proiect realizat în parteneriat cu Arhivele Naționale ale României. Demersul nostru este cu atât mai important cu cât vine în sprijinul Strategiei de incluziune a cetățenilor români de etnie romă 2022-2027, document ce con- ține o direcție fundamentală privind problematica reconcilierii cu trecutul istoric: recunoașterea sclaviei, a Holocaustului și a asimilării forțate a romilor în timpul regimului comunist.

Lucrarea abordează teme esențiale care au un rol cheie în înțelegerea situației socio-culturale a romilor în prezent în contextul în care ne aflăm în etapa de construcție a reperelor memoriei sociale referitoare la istoria romilor la nivelul societății noastre.

Pe lângă funcția de cunoaștere, cercetarea istoriei are și rolul de a recupera trecutul și de a oferi societății reperele necesare ancorării în prezent. Cercetarea istoriei minorităților etnice reprezintă un imperativ pentru construcția unei societăți interculturale, colecția de față reprezentând un efort și o contribuție în acest sens. Rămâne la latitudinea cititorilor să aprecieze în ce măsură efortul nostru răspunde unor nevoi culturale existente în societatea noastră la acest moment.

În cercetarea istoriei romilor din România există însă o serie de provocări, de probleme, de lacune în a stabili cadrele în care ne amintim, în contextul în care istoricii devin purtători ai memoriei celuilalt, o resursă, o ladă cu zestrea celuilalt. Într-o manieră reducționistă, aș adresa în acest context istoricilor, dar nu numai, următoarele întrebări: cum privim din perspectivă istorică globală sclavia din spațiul românesc, cum sunt stabilite limitele coordonatelor pe baza cărora putem efectua comparații între sclavia romilor din spațiul nostru și sclaviile din alte spații geografice? Cum este lărgit cadrul de analiză și interpretare a deportării romilor în Transnistria în contextul Holocaustului? În ce măsură producția academică referitoare la istoria socială a romilor contribuie la justiția socială? Răspunsurile la astfel de întrebări creează premisele delimitării cadrelor memoriei publice.

Dezbaterea istorie – memorie conține o componentă academic-civică, așa cum arată Sorin Antohi în dialogul său cu Paul Ricœur pe tema istorie, memorie, iertare ("Istorie, Memorie, Iertare. Paul Ricœur în dialog cu Sorin Antohi". Xenopoliana, XI, 2003, 3-4, 4-15). Problema iertării este discutată atât din perspectiva iertării individuale cât și a celei colective.

Paul Ricœur, referindu-se la lucrarea sa "Memoria, istoria, uitarea" introduce termenul de memorie împăcată acesta fiind contextul în care este discutată iertarea: "memoria împăcată nu constă de fel în a uita răul suferit sau comis, ci în a vorbi despre el fără mânie".

Culegerea cuprinde nouă articole care acoperă o arie largă din istoria socială a romilor din România. Mulțumiri speciale dorim să aducem autorilor, ale căror eforturi de a cerceta istoria romilor aduc în atenția publicului larg și a celui de specialitate noi informații referitoare la trecutul, dar și prezentul romilor din România: Manuela Marin, Vasile Ionescu, Chiriac Bogdan, Petre Petcuț, Călin Andrei Olariu și Florin Nasture.

Majoritatea autorilor sunt din rândul istoricilor, aceasta deoarece am considerat cercetarea istoriei, încă de la inițierea programului, ca pe o prioritate. Din perspectivă cronologică colecția acoperă teme referitoare la sclavia romilor, perioada modernă, Holocaustul romilor, perioada comunistă și prezent.

Lucrarea lui Vasile Ionescu își propune să ofere o perspectivă comprehensivă asupra perioadei sclaviei. În viziunea autorului, sclavia trebuie înțeleasă ca un cadru definitoriu și explicativ asupra relațiilor dintre romi și populația majoritară de-a lungul timpului. Pe lângă o serie de provocări lansate istoricilor profesioniști, lucrarea sa chestionează sclavia romilor din perspectivă antropologică. Autorul ne propune o viziune mai largă de analiză și interpretare a instituției sclaviei pe teritoriul țărilor române, ca "circumscriere a proble- maticii rrome la studiile mai recente asupra sclaviei și decolonizării, ca postcolonialism, aplicabile la realitatea "colonialismului intern"."

Contribuția lui Chiriac Bogdan este dată de trei studii de caz asupra perioadei de abolire a sclaviei, așa cum era ea reflectată în presa vremii din Moldova. Primul studiu de caz se referă la activitatea publicistică a figurii emblematice în ce privește abolirea sclaviei, Mihail Kogălniceanu, iar al doilea studiu se referă la activitatea publicistică aboliționistă a unei figuri mai puțin cunoscută publicului larg, Nicolae Istrati. Ultimul articol este o analiză tematică asupra utilizării termenilor "țigan", "egiptean", "rob" și "sclav" în presa vremii din Moldova. În toate cele trei articole autorul acordă o atenție deosebită rolului cenzurii oficiale în raport cu articolele din presă referitoare la sclavie. Cele trei studii de caz vin în lărgirea tabloului realizat până în prezent pe tema abolirii sclaviei, demers inițiat la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Române având ca inițiatori istoricii Viorel Achim, Venera Achim și Raluca Tomi.

Perioada post-abolirii sclaviei este tratată de Petre Petcuț printr-un studiu comparativ asupra regimului administrativ al nomazilor în spațiul românesc și în cel francez, între 1856-1938. Autorul evidențiază limitele libertății de circulație impuse de autorități în rândul nomazilor, lansând o nouă direcție de cercetare care pune accentul "pe modificarea legislației și pe câteva din măsurile administrative românești de natură, pe de-o parte, a limita imigrația, a îngreuna circulația și a constrânge la sedentarizare sau, pe de cealaltă parte, menite a încuraja emigrația nomazilor autohtoni". Pentru spațiul francez, autorul arată cum a fost construită în legislație categoria "nomadului" începând încă din anul 1848.

Perioada Holocaustului este reflectată prin două studii, unul bazat pe documente de arhivă, realizat de Valentin Negoi, iar celălalt bazat pe interviuri de istorie orală, realizat de Călin Andrei Olariu. Valentin Negoi analizează organizarea deportării romilor în Transnistria din județele Argeș, Dâmbovița, Giurgiu și Teleorman urmărind traseul trenului E4, format din 39 de vagoane de marfă în care au fost transportați forțat 1728 de romi.

Călin Andrei Olariu contextualizează mărturiile supraviețuitorilor într-un cadru istoric mai larg. Articolul său își propune să prezinte modul în care stereotipurile față de romi au "legitimat" deportarea și modul în care acestea au influențat ulterior memoria deportării, atât în rândul romilor cât și în rândul populației majoritare.

Articolul Manuelei Marin continuă analiza istorică a deportării romilor în Transnistria cu prelungirea acesteia în perioada comunistă, când liderii romilor de atunci au început primele demersuri în vederea obținerii de despăgubiri pentru victimele deportării. Autoarea prezintă mai întâi un istoric al obținerii de reparații din partea statului vest-german de către supraviețuitorii romi și sinti ai Holocaustului din Germania, ca ulterior să arate influența acestor eforturi (finalizate de Romani Rose) asupra cazului românesc.

Studiul prezintă detaliat eforturile lui Ion Cioabă și al lui Nicolae Gheorghe în raport cu regimul comunist de atunci pentru a obține despăgubiri din partea statului german. Articolul are la bază 166 de cereri de despăgubire a romilor deportați sau a rudelor acestora colectate din județul Bacău.

Atât studiul lui Călin Andrei Olariu, cât și cel al Manuelei Marin prezintă influența teoriilor eugenice și rasiste asupra deportării romilor în Transnistria, poziție pe care și eu o adopt, exprimată în ultimul meu articol semnat alături de Prof. univ. dr. Marius Turda. (Vezi Turda, Marius, și Adrian-Nicolae Furtuna. 2022. “The Roma and the Question of Ethnic Origin in Romania During the Holocaust". Critical Romani Studies 4 (2), 8-32).

Colecția se încheie cu o analiză, întreprinsă de Florin Nasture, asupra stării de urgență din perioada pandemiei de Covid-19 și a impactului ei asupra unor comunități de romi. Studiul său aduce în atenție intensificarea discursului urii față de romi în timpul pandemiei, prin preluarea unor vechi stereotipuri, existente încă din anii Holocaustului, și rolul pe care l-a jucat media în promovarea acestora pe durata pandemiei. Pe lângă analiză, autorul propune un set de măsuri concrete în vederea combaterii acestui tip de discurs.

Sperăm ca această culegere de studii să contribuie la întregirea tabloului istoriei romilor din România și să fie utilă pentru toți cei care doresc să pornească pe drumul cercetării istoriei romilor. Ne dorim ca ea să fie citită și îndrăgită și de publicul larg.

Sperăm ca în viitor, pe baza acestei experiențe, să punem bazele unei reviste sau a unui anuar al Centrului Național de Cultură a Romilor. Așa cum am precizat, volumul de față reprezintă în special o contribuție venită mai mult din partea istoricilor, următoarele volume vor cuprinde contribuțiile cât mai multor cercetători dintr-o serie cât mai diversă de domenii ca antropologie, sociologie, etnografie, studii culturale ș.a.