O să încep cu un film care, pentru mine, este inclus în 2024, pentru că în acest an l-am văzut: La Belle Personne, în regia lui Christophe Honoré, avându-i în rolurile principale pe Louis Garrel și Léa Seydoux. Un film în care este construită și deconstruită, ambele într-un mod hipnotizant, povestea de dragoste dintre un profesor de liceu și o elevă. Scenariul este adaptat după romanul La Princesse de Clèves de Madame de La Fayette și adus în modernitate într-o așa manieră încât a reușit să primească premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul Cinema Europeo și să fie nominalizat la categoria cea mai bună adaptare la Premiile César. Anii în care se întâmplă aceste lucruri sunt 2008-2009, ani în care Léa Seydoux primește cu ocazia rolului din La Belle Personne și premiul pentru cea mai bună actriță în cadrul Festivalului de limbă franceză – Namur și este nominalizată pentru categoria cea mai bună speranță în cadrul Premiilor César și în cadrul Premiilor Lumiere. Un film de neratat și de marcat în topul cinematografic al fiecăruia.

Vorbind despre Léa Seydoux și aducând discuția la cinematografia din prezent, am remarcat-o în acest an jucând în The Beast, un film din 2023 în regia lui Bertrand Bonello. Un film SF despre emoții și ADN, care se desfășoară în paralel în trei ani diferiți: 1910, 2014 și 2044. Un film complex, care poartă privitorul prin emoțiile unor perioade istorice diferite, în care viețile succesive ale acelorași personaje duc spre un final care lasă ciclurile întâmplărilor deschise – sau nu; în funcție de interpretarea fiecăruia. Pentru interpretare, Léa Seydoux a primit premiul pentru cea mai bună actriță în cadrul Festivalului de Film de la Valladolid, iar filmul a fost nominalizat la Golden Lion în 2023 în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, precum și în cadrul aceluiași Festival de Film de la Valladolid. Nu o să enumăr toate premiile și nominalizările pe care filmul le-a primit; este într-adevăr un film de excepție, iar Lea Seydoux confirmă, dacă mai era necesar, promisiunile făcute cu mulți ani în urmă cu privire la propria prestație cinematografică.

Pentru că este un top trei, voi încheia (deși filmele nu sunt menționate în funcție de locul pe care-l ocupă în acest top) cu The Substance, film din 2024, în regia Coraliei Fargeat, avându-le în rolurile principale pe Demi Moore și Margaret Qualley. Filmul a primit 8 premii și 57 de nominalizări. Menționez doar premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes de anul acesta și nominalizarea Coraliei Fargeat la categoria cel mai bun regizor, în cadrul aceluiași festival. Plus cinci nominalizări la Golden Globes pentru 2025. Filmul vorbește despre ce înseamnă să-ți dorești, mai ales ca femeie, să fii o mai bună versiune a ta – totul se derulează strict din punct de vedere fizic, sub presiunea showbusiness-ului în care personajul principal lucrează, context care ridică întrebarea celei mai bune versiuni personale din punct de vedere etic, moral, social, psihic. Un film SF altfel, care captează atenția și ridică întrebări legate de contextul în care trăim, din toate punctele de vedere.

Aș include aici și Conclave, film de anul acesta care este nominalizat și el la Golden Globes 2025. O abordare total diferită despre alegerile de la Vatican, cu un final profund și surprinzător.

Sunt convinsă că un top zece ar fi mai potrivit pentru a include aproape toate filmele bune ale acestui an, între care urmăresc să vizionez cel mai recent film al regizorului meu preferat, Paolo Sorrentino – Parthenope. De asemenea, Anora, în regia lui Albert Serra, care a câștigat anul acesta Palme d’Or. Și Motel Destino, în regia lui Karim Aïnouz (nominalizat pentru Palme d’Or 2024). Și lista continuă, am lăsat aici doar câteva repere care merită avute în vedere până la încheierea acestui an și care ar alcătui vizionări pline de sens și frumusețe în timpul sărbătorilor de iarnă.