Se știe, tezaurul român a fost trimis în Rusia, în timpul primului război mondial și nu a mai fost niciodată returnat în întregime. Aceasta a fost parțial restituit, în trei tranșe separate, în anii 1935, 1956 și 2008, ca un semn de bunăvoință al sovieticilor și ulterior al rușilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituită… Numai că, iată, istoria se prăvălește și în alt fel asupra a ceea ce se numește identitatea noastră națională. E ca un strigăt…

Strigăt de moarte. Strigăt de naștere. Rând pe rând lasă inima pietrelor în zdrențe. Mă deschid înapoia altui timpan. Sunetele n-au copilărie. Mă nasc și mă-ngân simultan într-un strigăt de naștere, de agonie. Acesta este Strigătul schimbat, al lui Nichita Stănescu…

Mi-am amintit, cu "evenimentul dispariției olandeze" de un timp din urmă, în care am văzut, aproape fără să mai respir, versiunea cea mai faimoasă a tabloului Skrik (Țipătul), aflat sub pază severă, la Galeria Națională a Norvegiei… Să ne amintim, Țipătul (în norvegiană și original Skrik) este titlul a patru tablouri ale pictorului norvegian Edvard Munch. Tabloul a fost furat din muzeul Munch. Din cauza popularității de care s-a bucurat, a fost țintă pentru numeroase încercări de a fi furat. Pe 22 august 2004, câțiva mascați înarmați au intrat în muzeul Munch din Oslo, în miezul zilei, și au furat două capodopere semnate de Edvard Munch: "Țipătul" și "Madonna". Recuperate de poliție doi ani mai târziu, operele au fost ușor deteriorate și au trebuit restaurate înainte de a fi din nou expuse.

Să mai spunem, prin urmare, câte ceva despre viața noastră și istoria noastră și memoria ei, ca un țipăt între două tăceri… Și dincolo de istorie, iată cuvintele: invocare, semnalizare, cu voce puternică, comandă, zgomot, larmă de voci, vociferare, protest etc. Credeți că aude cineva?

Gazeta Dâmboviței