Am o listă lungă de cărți care așteaptă să fie citite, uneori închid ochii și aleg dintre ele în acest fel. Alteori îmi place să mă uit la ele pe rând, fără grabă, și aleg în funcție de titlu sau, de cele mai multe ori, în funcție de gen. Adică ce rezonează cel mai mult ca stil cu starea mea din acel moment. Alteori, în ciuda acestei lungi liste, aleg să recitesc o carte care mi-a plăcut și asupra căreia simt să revin. În februarie mi-ar plăcea să citesc un roman clasic. Și asta pentru că în ultima vreme am citit atât de multe cărți contemporane, scrise de autori români și străini, încât simt cumva nevoia să revin la una dintre acele cărți scrise în stilul care mi-a fermecat copilăria și adolescența (deși, în adolescență, începusem să citesc Henry Miller și să-mi dau seama că literatura se poate face și altfel). Aș citi un roman cu poveste, ceva care să-mi ducă imaginația spre crearea unei lumi unitare, paralelă cu cea contemporană, care să se desfășoare în alt ritm și pe alte coordonate decât cele actuale. Poate este pe undeva și din nevoia de a retrăi puțin copilăria, și cred că este legat cumva si de faptul că de curând a fost ziua mea de naștere, pe care am serbat-o și în familie și am depănat amintiri, inclusiv literare, de când eram mică și universul meu imaginativ era alcătuit aproape în întregime din cărți.

În ceea ce privește cărțile cu mesaj puternic, de impact, un roman cu mesaj peren pentru mine este, printre altele, pe care nu le mai amintesc pentru că le-am tot amintit, Maestrul și Margareta (Mihail Bulgakov). Mi-ar plăcea în același timp să recitesc și o parte din scrierile lui Borges, care m-au fermecat pur și simplu la prima lectură și m-au făcut la vremea respectivă să percep farmecul unei maturități liniștite, senine, înțelepte, într-o vreme în care universul meu interior, de primă tinerețe, era destul de turbionar.

Totuși, în ciuda primei înclinații din prezent, cea a lecturii unui roman clasic, mă atrage lecturarea ultimei părți din trilogia lui Liu Cixin, Amintiri din trecutul Terrei, o trilogie science fiction din care am lecturat pe îndelete primele două cărți (Problema celor trei corpuri și Pădurea întunecată) și am tot amânat lecturarea ultimei părți - dintr-un impuls de a prelungi bucuria unei lecturi atât de inedite și pline de sens. În ceea ce privește trilogia Amintiri din trecutul Terrei, m-ar atrage să vizionez și o ecranizare, și, deși știu că se pregătește un serial Netflix, cred că, în ceea ce mă privește, aș mai amâna translatarea universului literar către cel cinematografic pentru câțiva ani.

În schimb, mi-ar plăcea să văd ecranizarea Cărții neliniștirii de Fernando Pessoa. Există un film realizat în 2010, Disquiet, în regia lui João Botelho, cu scenariul realizat João Botelho și Fernando Pessoa. Sper să reușesc să descopăr filmul cumva și să-l vizionez în februarie.