Studiul Silviei Baumgarten este unul original, cel puțin din două puncte de vedere; întâi, sunt puține lucrări de specialitate care să trateze subiectul, iar cele care există fie au un vădit caracter jurnalistic, fie se ocupă de o altă perioadă istorică. În al doilea rând, autoarea a făcut o documentare remarcabilă în Arhivele Naționale Istorice Centrale (fondurile CC al PCR – Cancelarie sau Agitație și Propagandă), respectiv Arhiva Societății Române de Radiodifuziune ori presa timpului (ziarul "Scînteia" sau revista "Cinema"). Acestor date inedite li s-au adăugat câteva surse de istorie orală. Valorificarea lor, opțiunea pentru o anumită perioadă istorică ori pentru o anumită tematică, anume divertismentul televizat ca instrument de propagandă al regimului comunist, dar și maniera în care a asamblat întregul, sunt tot atâtea argumente în favoarea originalității demersului de față.

Volumul are două secțiuni, în cea dintâi (capitolele 1-2) sunt definite conceptele de care a uzat pe parcurs (propagandă, ideologie, divertisment etc), inserând totodată și o scurtă istorie instituțională a televiziunii naționale, contextualizată în spațiul central și est european. Cea de a doua parte a lucrării este dedicată evoluției emisiunilor de actualități, a celor culturale și de divertisment din perioada 1971-1980 (capitolele 3-5). Textul cuprinde o serie de grafice, statistici și analize ale audiențelor mari pe care le aveau în perioada respectivă unele emisiuni sau filme, reînviate acum în paginile cărții, precum Reflector, Teleenciclopedia, Teleșcoala, Telecinemateca, serialele Colombo, Dallas, Forsyte Saga, Kojak, Linia maritimă Onedin, Mannix, Poldark, Sfântul sau Toate pânzele sus ori programele sportive, de Revelion, cele de divertisment duminical etc. Astfel, autoarea demonstrează că deși influența politicului era semnificativă în cazul multor programe televizate, audiența emisiunilor cu format occidental, care răspundeau gustului publicului, era importantă, iar combinația dintre cele două categorii, făcea posibilă transmiterea mesajului ideologic. Să notăm că nici emisiunile politizate, precum cele economice, cele cultural-festiviste ori Telejurnalul, nu aveau audiențe mici, dar, erau, evident, ceva mai reduse decât seria de mai sus.

Apreciem în mod deosebit maniera în care documentele de arhivă au fost puse în valoare în studiul de față, care are interpretări subtile și o scriitură extrem agreabilă, credem noi, pentru un public mai numeros decât cel al specialiștilor. Autoarea a corelat cu subtilitate datele din arhive cu cele provenite din presa vremii, din interviurile realizate, dar și cu cele din literatura secundară, ceea ce a făcut ca lucrarea să se dovedească una extrem de consistentă. Credem că lucrarea Silviei Baumgarten va una din cărțile ce vor fi citite, nu numai citate, în spațiul cultural (și istoriografic) românesc.

Silvia-Cristina Baumgarten, Televiziunea Română sub Reflector: Divertisment, propagandă și ideologie în Republica Socialistă România în anii ’70, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2023, 302 pp.