nr.crt.

Săptămânal de cultură independent

Scrisoarea

"Dragă domnule Alex,

Din început trebuie să îți mulțumesc pentru contribuțiile tale care au ajutat ca starea sănătății mele să se îmbunătățească atât de mult încât să fiu în stare să pot scrie din nou. Am cerut managerului clinicii să imi dea lista contribuțiilor, pentru a putea mulțumi tuturor celor care au crezut că destinul meu de scriitor trebuie să continue. M-am mirat că erau atât de mulți, mai ceva timp în urmă, eram criticat pentru scrierile mele "decadente" și "pornografice". "Poetul cărnii" mi se spunea și eram înjurat de toți sclavii tabuurilor. Poetul mizantrop, al desfrâului, al nici unei valori umane, cel ce numea lumea "tribul ipocrit al ultimelor primate". Și acum zâmbesc când îmi aduc aminte că, atunci când am scris despre Kamasutra - singura adevărată scriere spirituală a umanității -, m-au desființat și scos din rafturi. Am descris sincer ce simțeam și pentru asta am fost repede încadrat ca hedonist, deși în nici o frază nu am arătat a avea o satisfacție pentru ceva anume. Lumea era bună așa cum era, de la începuturile ei, până și în tribul primordial membrii își alegeau conductorul pe cel ce reușea să coalizeze pe cei buni împotriva membrilor cu excese, azi doar cimpanzeii mai fac asta, nu cel mai puternic, ci cel mai capabil pentru armonie e cel ales, imediat înlăturat când ajunge el la orgolioase excese. Iubirea era într-adevăr liberă și copiii erau ai tuturor. Am descris dragostea cu adevărat liberă, alungarea angoasele prin modul de a gândi eliberat de dogme și restricții, morala era în bunatatea gestului si sinceritatea cuvântului și imoralitatea în minciună. Copiii neștiind ai cui sunt, să fie ai tuturor. O lume fără sfinți, cu oameni capabili de miracole simple. Am fost urât de mulți și când am văzut lista, m-am bucurat să vad că cei mai mulți dintre contribuabilii care au ajutat la experimentul care m-a readus în viață erau femei. Mai puțin cineva la care am ținut, dar căruia i-am greșit, tocmai din grija de a vorbi tuturor și atât de puțin cu ea. Sper să nu mă uite. De fapt, sunteți singurul bărbat din listă. Am ținut să fiți primul căruia să îi mulțumesc. Scuză-mă pentru tonul neprotocolar, dar ăsta sunt.

Cu stimă, ..."

Împăturită scrisoarea fu așezată pe măsuța din holul golit de mai toate. Pe pereți nu mai era nici un tablou sau altceva care să arate ce fel de om era proprietarul. O să o lase așa. Nu îi mai trebuia. Hainele negre vor fi înlocuite cu altele tot negre. Stereța îi confirmase că poate veni azi. Cineva bătea în ușă. Era timpul...

Doamnă Alexia, a sosit mașina. Ce păcat că ați vândut. Era o casă așa de frumoasă. Unde plecați?

Mircea Gheorghiță