nr.crt.

Săptămânal de cultură independent

Pescarul

Azvârlit din barcă și sfârtecat îngrozitor de elice, pescarului i s-a oprit respirația în apă glacială. Învârtit de valurile zbuciumate și împins spre fundul mării de greutate și curenți, trupul pescarului își caută locul în apa sărată, opacă, încărcată de grăunțele de mâl desprinse de furtună. Printre alge unduioase, corpul se așează cuminte pe patul de nisip în lumina difuză, aproape obscură. Micile creaturi, creveți , crabi, moluște, anemone și corali, dau năvală să se înfrupte din masa bogată apărută din senin, sângele diluat în apă atrage caracatițe, pești, rechini și anghile la festinul din adânc. Oasele albe ale craniului încep să se arate. Ceva nu pare în regulă. Pescarul nu este nici mort, nici viu, pendulează între lumi cu spiritul pierdut în neantul lichid. Toate vietățile se retrag de pe trupul lui la apariția zeului mării, venit să-l primească în împărăția lui. Bătrânul Neptun cu tridentul lui înțelege bine că omul nu are ce căuta acolo. Nu este viu, nu este mort, iar soarta potrivnică l-a dus în imperiul subacvatic. Dacă marea nu l-a ucis, se cuvine să fie redat uscatului. Și zeul nemilos înțelege că cel pe care-l judecă nu a luat din mare niciodată mai mult decât avea nevoie el, nu i-a ucis supușii ca să-i trimită în tigăile de pe țărm și întotdeauna pe lângă pește, pescarul ducea la mal năvoadele abandonate și otrăvitoarele gunoaie ale oamenilor, aruncate inconștient în apă. Nereidele i-au găsit sufletul, dar ce au luat vietățile marine, nici măcar Neptun nu mai poate pune înapoi. Din ordinul lui, scheletul pescarului este îmbrăcat cu creaturile care i-au devorat carnea. Cât timp soarele este pe cer, pescarul va umbla sub ape. Noaptea va putea să iasă pe uscat ca să-și vadă de familia lăsată în căsuța de pe țărm, preț de câteva clipe, apoi să se odihnească în grota de pe fundul mării, aproape de plajă. Atât a reușit să facă bătrânul zeu pentru muritorul ajuns în lumea lui. Numai că oamenii, au venit cu hotelurile pe plajă, căsuța este înconjurată de clădiri uriașe. Îndrăgostiții care admiră stelele nopții în sunetul valurilor sunt puși pe fugă de apariția pescarului aidoma unui monstru marin din alge și ființe ale mării. Oamenii stau la pândă să-l ucidă. Face rău negoțului. Dar asta, Neptun nu avea cum să o știe.

Mari Mari