Descântece și blesteme, strigoi și vrăjitoare, leacuri și poțiuni, credințe, obiceiuri și mentalități specifice epocii fanariote de la noi din țară, toate aceste elemente sunt valorificate de Doina Ruști în romanele sale, iar cartea Reminiscențe medievale în opera Doinei Ruști scrisă de Adrian Badea propune o cheie pentru o înțelegere mai profundă a multelor straturi de înțelesuri prezente în proza ruștiană.

Nu evit lucrările de critică literară. Ele pot întregi lectura operelor unui autor, educând cititorul și rafinându-i cunoștințele. Și totuși, le atribui un cusur: sunt aride, au o scriitură seacă ce se parcurge greoi, de parcă elaborarea lor ar fi fost un lung travaliu, nu o activitate captivantă. Însă Adrian Badea își începe pledoaria cu o sinceritate dezarmantă: "Epoca Evului Mediu ni se pare cel mai adesea ciudată și exotică!" Am lăsat, așadar, garda jos și am citit mai departe.

Autorul își împarte analiza în patru părți: "Medievalismul pe scena prozei contemporane", "Aspectele mitului în romanul contemporan", "Doina Ruști și reîntoarcerea la medievalism" și "Resurgențe medievale în proza Doinei Ruști".

Reprezentarea Evului Mediu în proza contemporană este rodul unei imaginații. Avem de-a face cu un Ev Mediu "impur", "aistoric", uneori fabulos, alteori plin de cruzime. Epoca fanariotă poate fi considerată parte integrantă a unui "lung ev mediu" (formulă ce aparține istoricului francez Jacques Le Goff) și reprezintă un tărâm fertil pentru un scriitor. Studiul lui Adrian Badea se concentrează pe romanele Zogru, Manuscrisul fanariot, Mâța Vinerii și Homeric, scoțând la lumină mentalitățile patriarhale, arhetipurile și credințele care stau la baza acestor proze.

Cartea este bine documentată și antrenantă, departe de așteptările mele pesimiste, iar dincolo de analiza minuțioasă a imaginarului ruștian, autorul prefigurează apariția unui nou tip de roman istoric. În plus, este adusă în discuție relația biografie-operă-realitate, iar volumul cuprinde fragmente relevante de interviuri, în care Doina Ruști dezvăluie multe detalii despre procesul de creație și afinitatea sa pentru documente din epoca fanariotă.

"Cu alte cuvinte, lumea Bucureștiului fanariot e o urbe care se lasă asaltată în răstimpuri de frenezii edenice, de tristeți grele ori de melancolii fără urme, atrăgându-ne în mrejele ei seducătoare precum o dâră de parfum înnebunitor. Doina Ruști ridică astfel perdeaua de pe o lume apusă cu obiceiuri, relații private nemiloase ori amantlâcuri și habitudini stranii."

Adrian Badea, Reminiscențe medievale în opera Doinei Ruști, Aius, 2023.