Participarea la un concurs presupune multe emoții, dar și curaj, iar când este vorba despre un concurs literar, aceste lucruri desigur că există – în cazul în care primești un premiu pentru ceea ce ai scris, bucuria este foarte mare. Vorbesc despre bucurie pentru că scriu acum prin prisma propriei experiențe legate de concursul de manuscrise pentru debut în proză Primul roman, organizat de editura Litera, concurs în urma căruia, anul trecut, la prima ediție, manuscrisul meu a fost premiat, iar romanul Translucid a fost publicat toamna trecută la editura Litera în urma câștigării acestui concurs. Anul acesta am avut onoarea să fac parte, alături de niște oameni minunați, Doina Ruști, Cristina Bogdan și Emanuela Ilie, din juriul celei de-a doua ediții a acestui concurs.

Participarea la jurizare a fost o experiență întregitoare pentru mine, și pe tot parcursul lecturării romanelor selectate m-am bucurat de toate etapele, de data aceasta nu din punctul de vedere al unui participant la concurs, ci ca și membru al juriului. Pot să spun că pentru mine emoțiile au fost prezente și în această postură, dar în mod diferit, desigur, față de cele pe care le-am avut ca și participant la concursul de anul trecut. Există emoția descoperirii fiecărui manuscris în parte, a cernerii, a alegerii finale, a dialogului cu ceilalți membri ai juriului. A fost o muncă intensă, dar de care m-am bucurat în totalitate – și o alegere dificilă, deoarece au fost multe manuscrise bune și foarte bune înscrise în concurs. Alegerea finală, în consens cu ceilalți membri ai juriului, a fost manuscrisul lui Andrei Ungureanu, Nașterea eroului, care a primit premiul I "Primul roman", acordat anul acesta în cadrul concursului de debut în proză organizat de editura Litera. Un roman puternic, cu mesaj, bine construit și bine articulat, care atinge multe subiecte de actualitate, chiar fierbinți aș putea spune, din domeniul social, politic și economic, scris într-un stil tânăr, alert și care implică total cititorul în desfășurarea acțiunii.

În același timp, am apreciat mult manuscrisul lui Radu Cernătescu, Câinele Gonfalonierului, inclusiv prin referințele culturale, care sunt un adevărat festin pentru cititorul avizat, și de asemenea manuscrisul lui Beatrice Crețu, Dicționarul depresiilor și disocierilor, cu multe plonjări în psihologie și cu un stil care ține cititorul conectat la poveste, într-o postură apropiată de cea a unui confesor. În plus, mă bucur că juriul a apreciat și un manuscris care mie îmi este drag, cel al Letiției Despina, care combină poezia cu proza – recunosc că dragostea mea pentru poezie a avut o mare influență în aprecierea acestui manuscris.

Acum, la finalul jurizării, pot spune că această experiență mi-a oferit o viziune întregită asupra participării la un concurs literar și, cunoscând foarte bine bucuria pe care am avut-o în urma primirii acestui premiu anul trecut, nu pot decât să mă bucur alături de Andrei Ungureanu, câștigătorul de anul acesta, și să-l felicit pentru manuscris și pentru curajul participării – și abia aștept să revăd manuscrisul Nașterea eroului, de data aceasta în varianta tipărită.