Ce e normal? Cum putem defini anormalul? Iată două întrebări existențiale la care ar trebui poate să ne gândim mai mult.

Andrei Velea ne propune să descoperim împreună raportul dintre aceste două bariere de care ne e atât de ușor să abuzăm. Un om normal e un om amuzat de glumele convenționale, perorează cu stoicism Bogdan Alexandru, admirator, de altfel, al stoicilor. Protagonist neconvențional, acest inginer software nu refuză doar masca de erou tipic de roman, ci și glumele mai sus-menționate. Putem, așadar, să considerăm că nu este normal?

Cu siguranță, nu. De ce ar fi anormal un om care se luptă pentru a-și salva căsnicia? Un om care își acceptă defectele cu atâta asumare, încât ne face să-l îndrăgim. Îi îndrăgim umorul constant (Sunt mai politicos decât atunci când îmi aduce curierul roșiile bio), dar și stilul intelectual. Nu mulți ar putea pretinde că motivul certurilor conjugale este reprezentat de scrierile lui Carl Rogers.

Da, Bogdan Alexandru este un filosof. Ne uimește în aceeași măsură ca pe Daniela să descoperim că în spatele unui profesionist într-ale tehnicii se află un cititor înrăit al lui Seneca ori al lui Epictet. Până și budismul, cu provocările lui psihologice, își face loc printre preocupările acestui filosof care și-a ratat cariera, spre mirarea aceleiași amante. Despre impresiile soției nici nu mai are rost să vorbim.

Poate că cel mai mare merit al scriitorului ține de histrionismul vocilor narative. Andrei Velea trece cu ușurință de la tonul confesiv masculin la o voce narativă feminină cât se poate de verosimilă, oferind parcă și mai multă complexitate cuvântului empatie. Velea reușește să redea o naratoare autentică, cu o putere sufletească ce transpare din spatele carierei de balerină (la 45 de ani).

Scriitorul face ca întâlnirea celor două caractere puternice să pară firească, fără nevoia unor artificii narative complicate. Un simplu joc al hazardului de la o lansare de carte este suficient pentru a uni aceste două destine. Faptul că totul se învârte în jurul cărților nu face decât să sporească farmecul a doi oameni care nu vor să renunțe la fericire. Până și formula "Te iubesc", atât de clișeizată, capătă farmec în cazul lor, prin renunțarea la verbul cu atât de multe implicații. Un simplu "Te..." este suficient pentru ei și devine suficient și pentru noi, cititorii lor.

Problematica infidelității capătă în romanul a.normal o dimensiune ce depășește convențiile: simpla remușcare este înlocuită de rațiunea prin care partenerul infidel caută să-și explice de ce a ajuns să înșele. Faptul că se ajunge la o adevărată ostentație a infidelității pentru a stârni o reacție din partea soțului ne arată că Daniela a aflat deja răspunsul. Nu degeaba afirmă că vede mai multă viață în tonurile de gri decât în cele de alb și negru.

Nici Bogdan nu mai acceptă o căsnicie în alb și negru, alături de mult prea ocupata Mădălina, astfel că dorința de redescoperire este mutuală, iar eliberarea este mai gri ca niciodată. Dar nu în sens negativ.

În romanul său, Andrei Velea face ca și referințele culte să fie agradabile, pentru că le inserează cu naturalețe. Astfel, mai mult decât a încărca firul narativ, acestea îl completează în chip firesc, făcându-ne să ne cufundăm din ce în ce mai tare într-o lectură care ne și binedispune, dar ne și informează despre aspecte la care nici nu ne-am fi gândit (scrierile anarhiștilor ca Naceaev, legenda lui Guy Fawkes, "războiul creierelor" lui Strindberg). Cei care nu știu mai nimic despre tantra yoga (subiect care îl pasiona pe Eliade) nici nu își imaginau cât de des se raportau la "moksha" de fiecare dată gând se gândeau la ideea de eliberare.

Romanul a.normal are puternice conotații erotice, dar viziunea spirituală care li se atribuie pe alocuri ne face să îi redescoperim (încă o dată) pe Bogdan și pe Daniela, iar balanța dintre filosofie și fericirea în căsătorie, stabilită de Bogdan, nu mai pare atât de neobișnuită. Și asta din partea unui om de nervi și oase, atât de rațional în meditațiile lui filosofice, care se luptă pentru a putea afirma Mă simt concret și viu.

Astfel, ne invită să ne abandonăm în ritmul muzicii trupei The Doors cu aceeași pasiune cu care Daniela ne arată analogia dintre eșecul ei conjugal și versurile unei anumite melodii de la Pink Floyd. Da, acest roman care le cuprinde pe toate, dar cu măsură, nu putea să omită muzica, un aliat atât de fidel atunci când simțim, ca cele două personaje, că avem zâmbetul larg și sufletul mic.

Scurt, dar atât de adevărat, mai ales pentru cei care știu cum e să faci parte dintr-un cuplu care conținea și diamant, și dinamită. Mai ales dacă jumătatea care persistă nu este diamantul.

Cea de-a treia voce narativă, care apare atunci când ne așteptam mai puțin, ne propune o incursiune prin viața emigranților sătui de rigorile dictaturii, prin glasul lui Sebastian, plin, fermecător, dar la fel de verosimil ca Bogdan și Daniela. Un alt luptător, pe altă arenă, dar cu aceeași putere, cu același devotament față de libertate, atât de diferit de taciturnul soț al Danielei, un tablou frumos care nu spune nicio poveste.

Iată că și jurnalul politic își găsește locul de exprimare în acest roman care ne face să zâmbim și să oftăm în același timp, dându-i dreptate scriitorului care a spus, parcă, povestea noastră, a tuturor.

La urma urmelor, Anormalul e doar excesul de normalitate, un păcat de care nu cred că ne putem plânge prea mulți. Din fericire.

Un bărbat însurat, o femeie măritată – o legătură pasională, cu scene hard. Scris cu sinceritate, alert și minimalist în construcție, romanul aduce în prim-plan labilitățile iubirii și zonele alunecoase ale oricărei pasiuni.

Andrei Velea aduce prin acest roman, așa cum spune Doru Căstăian, pe coperta IV, un "spirit ludic, dinamic", dar și "suflu de conchistador temperat de un melancolic poet". Cunoscut mai ales prin volumele sale de versuri – Plaja de la Vadu (2013), Benzinăria whiskey (2017) și #Agora (2018), dar mai ales prin cea mai nouă apariție – imn tandru pentru dragoste, libertate și distrugere (2021), Andrei Velea este și unul dintre prozatorii promițători ai ultimei generații.

Andrei Velea – a. normal, prefață de Laurențiu-Ciprian Tudor, BPC, Editura LITERA, 2022