POEMELE STRĂZII este o rubrică de poezie, un fel de antologie în metamorfoză, unde mi-am propus să invit din când în când poeții pe care îi citesc, care mă încântă și mă inspiră.

Invitata săptămânii este

ANDRA ROTARU

(n. 1980, București)

Cărți publicate: Într-un pat, sub cearșaful alb (2005, 2015);  En una cama bajo la sábana blanca (Spania, 2008); Ținuturile sudului (2010); Lemur (2012); Tribar (2018). Lemur a fost distins cu premiul "Tânărul poet al anului", în cadrul Galei Tinerilor Scriitori (2013). Volumul Lemur a fost publicat în America, la editura Action Books, traducere de Florin Bican (2018). În 2017, texte din volumul Tribar au câștigat premiul revistei americane Asymptote Journal (traducere de Anca Roncea). Tribar a apărut la Saturnalia Books, SUA (2022, traducere de Anca Roncea) și în Germania, la Elif Verlag (2022, traducere de Alexandru Bulucz).

A beneficiat de rezidențe literare, printre care: CEC Arts Link, (SUA, 2011), International Writing Programe și 2nd Annual Outreach Fellowship, Iowa University (SUA, 2014), Ragdale Residency (SUA, 2014), Absolut Modern - Traduki (Macedonia, 2014), Literarisches Colloquium Berlin (Germania, 2023), Grazer Stadtschreiber:in (Austria, 2024/2025) etc.

Am ales trei dintre poemele ei recente, pe care le consider foarte potrivite pentru luna aprilie, lună căreia îi este dedicat întregul număr al revistei Ficțiunea.

Ligia Pârvulescu

Instincte

 

ești în interior, la adăpost. instinctele vor lua o altă cale în curând. cei care te priveau înainte se vor mira. până și tu ești depășit de percepția tentaculară, de dospirea ei, generație după generație. ai ajuns să faci parte din natură. "acolo se află ea în întuneric, acolo[1]". te cuprinde, și schimbările se petrec deodată. ești pe o pajiște, învăluit de un miros pătrunzător.

 

o aversiune față de vremea rea nu e întotdeauna un semn. în natură, viețuitoarele te privesc de la distanță. deși le spui că ești de-al lor, cască larg boturile și le închid la loc. la mijlocul drumului încă te întrebi dacă ai ieșit din adăpost.

 

"n-am văzut decât mizeria trupurilor[2]", te gândești când te uiți în urmă. rămâi fidel amintirilor, detaliezi întâmplările. la primele obstacole redevii nesigur.

 

până acum ai ascultat sunetul respirației, te-ai adaptat. a fost liniște. când ai simțit boturile umede, nu te-ai ferit. au fost nopți în care ochii au văzut ce se afla în fața lor. într-un spațiu mai larg, marginile au atins apa. faci gestul ăsta, îți scufunzi fața. ești văzut.

 

speri să nu dureze mult, să nu simți slăbiciunea corpului. nu e ancorat în pământ. redevii palid.

 

când "timpul își iese din ordinea firească[3]" te desprinzi. între două faze lunare identice, amintirile sunt tot mai absente. la capătul pajiștii, o mulțime își desface brațele.

 

nimic nu te reține. și alte trupuri au plecat. "fuseseră mâncate sau fugiseră[4]". teritoriul se închide, iarba nu se mișcă. în zare se vede ceața. cineva aleargă alături de tine, "peisajul pustiu se umple de oameni[5]".

 

Nelămurit

 

 

"ce se mai întâmpla prin lume rămânea nelămurit[6]". copiii erau tolerați perioade lungi. odată deveniți adulți, oscilau puternic; ziua, în amiaza mare, nu se temeau de nimic. la asfințit, trăiau coșmarurile copilăriei. familiaritatea se păstra prin izbucnirile dese. continuau să fie bântuiți de figurile impalpabile ale unor părinți. după un timp, nimeni nu i-a mai deplâns. incertitudinea devenise la fel de autonomă ca certitudinea. existența se reflecta în cei rămași, în gesturile sincopate și continue.

 

să devină prădător, pentru că "aici nu există niciun loc fără ei[7]". să se folosească de irealitatea acestui spațiu. era absorbit într-un ritm rapid, în care nu putea ancora nici un cadru. schimbările bruște-l derutau. nu lăsau nimic din el. convențiile nu mai aveau sens, surplusul cuprindea tot, la întâmplare.

 

apoi a înțeles brutalitatea și a văzut-o. îi era la fel de familiară precum sunetele sau atingerile. nu știuse că putea scăpa de ea, nici măcar nu îndrăznise. cândva visase că are voie să facă doar ce vrea și lejeritatea corpului îl surprinsese. se simțise iubit și lăsase vocea aceea să-l ghideze. loviturile îi împânziseră suprafața pielii.

 

acceptase să se apere târziu. nu era pregătit pentru teritoriile astea violente. instinctele nu-l dominau. a redus numărul de oameni din preajmă, a simțit tot mai lent și puțin. indecizia, din capul locului, era singura vietate, cu mișcări fără noimă.

 

nu putea interveni nici cu indiferență, nici cu neplăcere. mai putea să aibă doar niște ochi necruțători și să trăiască în strânsă vecinătate.

 

de-abia apoi, când "râul străin șerpuiește din nou[8]", va renunța și nu va mai aparține nici unuia.

 

 

Noapte

 

 

lumina slabă din casă îmi aduce aminte că nopțile sunt ale mele.

că-n zborul fluturilor în întuneric se simt neregularitățile solului, că agitația aripilor se aude doar un timp.

 

fiecărui început al zilei îi datorez tot mai puțin, iar inegalitatea durează până la următorul solstițiu. înainte să se înnopteze, lucrurile revin la normal. va apărea iar o sălbăticie, un instinct supradimensionat. de afară se va auzi ritmul sacadat al unei muzici trecătoare.

 

copilul mă caută în beznă. șterge cu dosul palmei aburul de pe geam. deseori rămâne singur și izolat, un exemplar pentru care lumea e lipsită de interes. odată afundat în obiceiuri repetitive, va urma o viață pasivă. nu va mai avea vitalitatea să se împotrivească, așa cum o făcuse deja. poate că asta îl definea și putea să se retragă. nu era pe deplin legat de nimic, nimeni nu-i rostea cu înfocare numele.

 

avea, vag, "un sentiment al vinovăției și alterării"[9], o ferocitate în gesturile propriei desprinderi. asta, într-o zi oarecare, de care va uita. apoi nimic nu îl va tulbura nejustificat, va inspira aerul cu miros de zăpadă.

 

 

[1]    Daniel Kehlmann, Tyll, pag. 51, Pandora M, colecția Anansi contemporan, 2022

[2]    ibidem, pag. 157

[3]    ibidem, pag. 129

[4]    ibidem, pag. 165

[5]    ibidem, pag. 178

[6]    Peter Handke, Nefericire împăcată, pag. 18, ART, 2022

[7]    Daniel Kehlmann, Măsurarea lumii, pag. 123, Pandora M, colecția Anansi Contemporan, 2022

[8]    Peter Handke, Povestea unui copil, pag. 53, ART, 2023

[9]    Peter Handke, Povestea unui copil, pag. 22, Art, 2023