Prinde-l cu agrafe. E cel mai sigur. 1, cu negru, în mijlocul dreptunghiului alb. Dă bine pe echipamentul albastru. 1, adică primul din cursa de anul trecut. Cel mai filmat, cel mai fotografiat.

La final o să zacă plin de noroi și praf, poate sfâșiat. Dar toți se vor uita după el. Doar EA n-o să fie acolo. Zice că nu-i plac fotografii și reporterii, că prea se bagă în sufletul ei, că vor s-o prindă când plânge de emoție.

1 susură, își întinde limba, ți-o bagă în ureche și trece de timpan. Îți sâsâie direct în creier. Să n-o spui, să n-o spui, îți repetă hipnotic.

Nu scrâșni din dinți. Când e mai rău, atunci zâmbești. Când ți-e bine, fă pe supăratul. Tactică de război, de tranșee.

Ține minte să arăți spre numele sponsorului la final. Asta dacă rămâi numărul 1. Oricum te vor căuta cu aparatele și camerele. Dacă pierzi, dă-l naibii de sponsor. Ar fi penibil.

EA nici n-o să se uite la televizor. Chipurile de emoții, că are impresia c-o să te faci praf. Și nu vrea să vadă în direct cum îți rupi oasele. Vorbește și EA ca să acopere tăcerea, cuvintele nespuse.

Prinde numărul de cursă cu agrafe. 1 îți murmură să taci, să n-o spui. Mai bine să te gândești la victorie…

De 12 ani ești la echipa asta. Pe-atunci erai departe de numărul 1. Și antrenorul ți-a dat bucățica aia de hârtie. Cu vorbele interzise. NU POT, MI-E GREU, MĂ SUFOC, NU POT SĂ RESPIR. Toate tăiate cu linii roșii, groase. Dar de-atunci tu le tot repeți pe ascuns, i-o faci în ciudă, le zici la fiecare cursă, urli mut și te îneci. 1 zice să taci, dar tu nu și nu…

Te mănâncă să le spui, să le zbieri. Nu mai vreau, nu mai pot. Și ești gata să renunți la fiecare pedală. Le spui până se scurg din tine și când chiar nu mai poți, când chiar te sufoci, mai apeși o dată, mai faci o forțare. Închizi ochii și te-arunci în gol…

Dar EA, EA, EA n-o să fie la final pentru că nu mai poate. Nu mai vrea. Nu știe cum s-o zică, dar o trăiește deja. E în relația asta ca într-un job. N-are altceva mai bun. Pe Twitter a scris că-s emoțiile prea mari. O să mănânce înghețată, o să bea vin și-o să se uite la filme de groază.

Nu pot… O zici și ești fericit, boule. Hai, zi până la capăt. E-așa de greu că nici cu gândul nu pot încheia cursa asta. Mă sufoc doar când văd traseul pe hartă. Și nu pot, nu pot, nu pot nu potnupotnupotnupotnupoooot! Mi se scoală când o zic, îmi dau drumul, am orgasm, mă golesc și vreau s-o urlu în gura mare.

1 șuieră la tine, cică să taci, cică ești cel mai bun…

Nu pot! Nu-i uman efortul ăsta. Mă golește de viață, mă zdrelește pe interior, mi se usucă plămânii, oasele mi se înmoaie, mă scufund în mine, mă topesc.

Și ei vor să filmeze mereu numărul 1, să-l vadă în față, mereu puternic, mereu cel mai bun. Iar ea mănâncă înghețată…

Părerologii ăia de la tv ar putea să-ți comenteze căsnicia. Ar fi mai dramatic. 1500 de kilometri îl despart de soție. Pe cine-o să îmbrățișeze la final? S-a săturat și ea să fie nevastă breloc și se impune. A evadat din cohorta de soții zâmbitoare… Face-o afirmație. Nu e aici pentru că e sătulă…

Și cine-o să-l îmbrățișeze? Mai ales dacă nu e primul… Numărul 1 are obligația primului loc, altfel ce rost mai are… Hai, taci. Prinde numărul de concurs, îndreaptă echipamentul, mai ia o gură de apă. În cinci minute te schimbi. Încă o oră și se dă startul.

Râzi ca prostul! Am orgasm, chiar așa ai zis?! 1 țipă la tine. El e dușmanul tău. O să fie bine. Dar până acolo o să fie al naibii de greu.