Revistă print și online
Horodok respiră aerul hotărât al primei linii de front pe care Cuvântul o ocupă în războiul cu lumea. Preluând titlul de la un raion din Lviv, Ucraina, care a reprezentat un loc al luptelor și conflictelor încă din secolul al XIV-lea, poezia lui Adi G. Secară surprinde prin deschiderea volumului abrupt, in medias res, ca și cum Cuvântul ne aruncă încă de la prima pagină pe fronturile literaturii și ale lumii și ne îndeamnă să răzbim singuri, printre versuri. Ingeniozitatea asocierilor neobișnuite, stilul lacunar care face loc sugestiei și tendința autorului de a esențializa descrierea universului creator fără să-i răpească din substanță fac din poeziile sale o experiență literară inedită, imersivă prin puterea ei metaforizantă. Dincolo de primele lecturi stă ascuns un univers intertextual cu referințe ce cuprind autori precum Kafka, Trakl, Urmuz, dar și Svetlana Cârstean, și care, privit caleidoscopic, își îmbogățește și extinde sensurile cu fiecare nouă lectură.
Pe lângă temele evidente, ceea ce surprinde este tandrețea poemelor din mijlocul terenului minat al temei iubirii, pe care autorul le tratează sugestiv, subtil nostalgic, și de care se apropie cu o privire retrospectivă, dar precaută și distantă:
îndrăgostirea este ca un fel de sălbăticiune
sau sălbăticire
un fel de mistică a unor sălbatici
care își mănâncă primii iubiți și primele iubite" (p. 15)
"știu iubi dinții tăi și povestea
acestei iubiri
la fel de imposibile
ca una dintre un derviș și o gheișă
ca una dintre un cireș înflorit
în rana lui de poet bătrân" (p. 26)
"uneori mă gândesc că sunt
orfanul unei naivități
care și-a descris iubirile ca fiind reale" (p. 48)
De altfel, această apropiere naturală dintre poezie și iubire funcționează ca principiu creator, căci, dacă universul nu este ordonat de război, atunci va fi ordonat de iubire, ambele declanșate, desfășurate și suspendate prin Cuvânt:
"poetul făcea pași ca polifem
ridica dunărea ca pe un fular tricolor
deși existau atâtea culori
învârtea apele ca pe un lasso cu care prindea curcubeie" (p. 19)
"poetul nu se lua în serios
râdea de pașii săi care ruinau lumi de tinichea
se așeza în fața poetului
ca o sperietoare de ciori" (p. 19)
"sinceritatea zeului e în palmele pe care
nu ni le-am dat să se atingă
pentru a citi acele cuvinte
care spun despre cuvinte
că sunt doar energii
care ne pot apropia sau respinge
după aceleași legi ale gravitației
relativității
inimilor
care pe plaja eternității
ca pietricele se vor potrivi unele lângă altele
îngrijind de copiii lor
firele de nisip
promisiuni pentru perlele care vor împodobi
zeițele niciunei lumi" (p. 51)
"Eu duc poezia pe-un umăr sau Poezia
mă duce ca pe-un sac de oase și cuvinte, pe scut sau sub scut,
către muzele mele
(ne) recunoscătoare
pentru ce" (p. 57)
Pe lângă dezambiguizarea ludică pe care Adi G. Secară o face în pseudo-postfață sub forma unui interviu, poezia vorbește de la și pentru sine. Recunoașterea ei "ca pe o cicatrice pe care ai s-o ai toată viața/ […] ca pe o femeie la care ții/ dar de care nu te poți îndrăgosti cum ai vrea/ adică așa cum ai învățat" ține de ochiul format al Cititorului, de mutarea privirii din punctele fixe, canonice, spre altceva și de jonglarea cu granițele limbajului, sugestiei, metaforelor și, mai presus de toate, ale percepției. În războiul cu lumea ce tinde să-și împuțineze bogăția expresivă, Cuvântul și poezia sunt armele pe care autorul le scoate ingenios din interiorul hainei, cu care țintește precis în seriozitatea canonului și în structurile empirice fragile: "și câteodată scrii doar pentru că... dor!/ și vrei să nu fii doar o cutie neagră!". Rezultatul este această întoarcere spre poezie care, "poate că nu este decât o întoarcere la o veche prietenă/ care știe că este greu să fii prieten".
Absolventă a masteratului de Teoria și Practica Editării, Ioana urmează în prezent cursurile Școlii Doctorale Litere, unde cercetează importanța reinterpretării miturilor clasice grecești în literatura de consum ca metodă de succes în industria de carte. A publicat în texte în Observator Cultural, Poetic Stand, SUB25 și Slovo și în revistele internaționale Artefact magazine și Fragmented Magazine.