Face ce face și pe la ora prânzului deschide ușa de la mansarda Arhivelor Naționale, strecurându-se, nevăzută, într-o încăpere în care n-a mai intrat nimeni. Dacă vrei să deschizi ușa aia e imposibil, pare bătută în cuie. Puțini știu că de-acolo se văd grădinile cu salate vrăjite ale ursului din poveste.

Zenob

Ce eveniment din luna noiembrie (indiferent de an) îți vine imediat în minte, ca fiind de top?

Noiembrie e, în mintea mea, o lună destul de cenușie, care se cam pierde fără ...

Ce citesc bulgarii în anul de grație 2022? Citesc mult, puțin, preponderent literatură națională sau internațională?

După părerea mea, cărțile preferate de bulgari în acest an, ca și în anii trecuți, sunt cele motivaționale. Poate au o legătură cu pandemia, pesemne fără sfârșit, cu simțul unei apocalipse iminente provenind din războiul apropiat de noi. În orice caz, ține de o încredere naivă că te poți baza pe niște reguli formulate de către cineva care are aroganța de a susține că știe ade ...

"Românii citesc prea puțin". "Românii nu citesc autori români". "Literatura motivațională omoară literatura adevărată". "Scriitorii români sunt prea puțin traduși în alte limbi". Iată doar câteva afirmații pe care le-am auzit repetate atât de des, încât aproape că s-au transformat în locuri comune. De aceea mi s-a părut util să încerc să aflu cum stau lucrurile și în alte spații culturale, situate în proximitatea noastră. O traducătoare din limba română, Jarmila Horáková (Cehia) mi-a împărtăși ...

Pentru majoritatea cititorilor săi, chipul vizibil al lui Dan Burcea este o siglă: sigla blogului "Lettres Capitales". În 2017, a avut ideea de a crea un blog literar francofon, în paginile căruia scriitorii francezi și cei români pot dialoga în fața cititorilor de limbă franceză. A publicat interviuri, fragmente de texte, poezie românească tradusă în limba franceză, știri avizate despre noutățile din librăriile celor două țări. În 2022, a venit și consacrarea – *deloc surprinzătoare, ...

În 1949, anul în care Simone de Beauvoir publica, la Gallimard, Al doilea sex, cea mai cunoscută carte a sa, considerată azi manifestul feminismului din lumea întreagă, Cléo de Mérode, simbolul frumuseții feminine Belle Époque, împlinea șaptezeci și patru de ani. Nu mai era de mult o celebritate mondială, dar era în continuare o distinsă pariziană, acum de vârsta a treia, amatoare de plimbări solitare între apartamentul său situat în apropierea parcului Monceau și grădina Bagatelle. Parizien ...

Da, am prins vremurile când un fir dus la ciorap îți putea ruina nu doar viața socială, ci și stima de sine. Îmi amintesc de o seară din adolescența mea, o seară de început de toamnă și sfârșit de vacanță, în care mă pregătisem minuțios să ies în oraș: fard, pantofi cu toc, rochie sexy, tot tacâmul plus nelipsiții ciorapi negri. Când am terminat, m-am uitat în oglindă și mi-a plăcut până și mie cum arătam: eram aproape "piesă". Simțeam că voi avea succes în seara aia, un simțământ pe care, în an ...

Târzia mea studenție pariziană a coincis cu "vremea de glorie" a cântăreților români la metroul din Paris. Nu trecea nicio stație fără să se urce o nouă echipă, acordeon plus "voce", trăgând după ei o sculă cu aspect antediluvian, pe care cred că le-o închiria chiar administrația metroului (sau și-o pasau ei între ei) și care, am realizat la un moment dat, era de fapt un amplificator. Număram penibil nu mai puțin de 14 stații de la căminul din Porte de Clignancourt (acel pitoresc Ferentari al Pa ...

Fiindcă am o memorie care reține mai ales atmosfera și mult mai puțin detaliile, amintirile mele sunt legate în primul rând de realitatea copleșitoare a târgurilor de carte și doar tangențial de cărțile lansate acolo. Târgurile de carte, acele locuri copleșitoare, zumzăind de lume, delimitate bezmetic în spații mici, înțesate de cărți, locuri spre care plecam în diminețile de weekend cu tramvaiul 41, plini de speranță, ducând în spate o geantă de voiaj încă goală. Putea fi un sfârșit de toamnă z ...

Ziua în care m-am simțit cel mai singură a fost aceea în care trupul meu a dat viață altui trup. De fapt, dacă ar fi fost doar o zi, puteam spune că am scăpat ieftin, dar a durat nu mai puțin de o săptămână. Aș fi putut fi prima moartă dintre fiicele mamei mele dacă soarta n-ar fi avut alte planuri cu mine.  

A început într-o marți, pe seară, fără să fi avut dinainte vreun semn. Era una dintre acele seri cărora deja le pierdusem șirul, în care stăteam cu soacra mea în salonul cel mare, ea croșe ...

Nu, nu e ceea ce ați putea crede. Și nici măcar nu știu dacă protagonista lor era blondă. Cele mai vechi dintre scrisori împlinesc anul acesta fix 100 de ani, o vârstă care cochetează deja cu veșnicia. Și toate au fost scrise într-o mănăstire, cu o caligrafie egală, disciplinată, de o mână al cărei chip n-am reușit să îl regăsesc. Cred că de aceea m-am și hotărât să scriu despre ea, ca un fel de pariu că o amintire fără chip poate totuși să supraviețuiască uitării.

Cele mai multe dintre detalii ...

Când, în 1928, publica La bal cu Marcel Proust, Martha Bibescu era o scriitoare la apogeul notorietății literare. Viața și propriile alegeri din timpul războiului nu o scutiseră de atentate la imensul său orgoliu, dar lucrurile avuseseră timp să se repare. Saloanele pariziene îi erau din nou deschise, vedetele politice ale momentului erau fericite să fie așezate la masă alături de ea. Romanele ei (Isvor, Papagalul verde, Catherine-Paris ) erau nu doar apreciate, ci și citite - poate chia ...