Ce citesc bulgarii în anul de grație 2022? Citesc mult, puțin, preponderent literatură națională sau internațională?

După părerea mea, cărțile preferate de bulgari în acest an, ca și în anii trecuți, sunt cele motivaționale. Poate au o legătură cu pandemia, pesemne fără sfârșit, cu simțul unei apocalipse iminente provenind din războiul apropiat de noi. În orice caz, ține de o încredere naivă că te poți baza pe niște reguli formulate de către cineva care are aroganța de a susține că știe adevărul absolut. Mai sunt și cărțile istorice, mai bine zis pseudoistorice, unde sunt portretizate niște figuri politice din trecut. Aici se încadrează și cărțile biografice sau autobiografice ale unor personalități politice sau sportive din prezent.

Cât de bogată este piața traducerilor literare din Bulgaria și care este locul literaturilor est-europene, respectiv sud-est europene pe această piață?

Se fac multe traduceri din literaturile țărilor postsocialiste, în special România și Ungaria. Foarte populare, în mod tradițional, sunt cărțile de literatură ușoară, scrise de autori americani, unde sunt portretizate viețile imaginate ale celor bogați. Autorii americani serioși, cum ar fi Jonathan Franzen de exemplu, tradus în bulgară, nu se bucură de o popularitate foarte bună, ceea ce este de înțeles, având în vedere preferințele pe care le-am schițat mai sus. Cât despre literatura est-europeană, mă bucur că are o anumită popularitate. Sunt grupuri de cititori care o urmăresc și așa, scriitori români moderni ca Ioana Pârvulescu, Florin Irimia, Mircea Cărtărescu, Dan Lungu, C. G. Bălan, și clasici ca Mircea Eliade, Liviu Rebreanu și Mihail Sebastian sunt nume cunoscute cititorilor bulgari.

Cum stă literatura română în librăriile din Bulgaria? Se traduc autori români și, dacă da, cât de citiți sunt ei de publicul bulgar?

Stă cu siguranța mult mai bine decât literatura bulgară în librăriile din România. Autori români se traduc în fiecare an și, precum am zis mai sus, sunt urmăriți de către cititorii bulgari. Pot să spun că interesul pentru ei este în creștere, literatura română în traducere își câștigă noi cititori și este din ce în ce mai bine apreciată, aici trebuie să zic în pofida preferințelor pe care le-am explicat la început. Dar asta nu este surprinzător deoarece, după părerea mea, tot mai mulți cititori descoperă literatura română zilnic și pot vedea că semnificația pe care o poartă pentru bulgari nu e una mică.

Care sunt autorii români cei mai cunoscuți în Bulgaria/există autori români cunoscuți în Bulgaria?

Am menționat deja numele acestor vedete literare în Bulgaria, deci răspunsul la această întrebare este pozitiv, există cu adevărat scriitori români cunoscuți în Bulgaria.

Ce credeți că i-a convins/i-ar convinge pe cititorii bulgari să îi citească?

Numai cărțile traduse bine în bulgară îi pot convinge, dar contează și evenimentele promoționale organizate de către editori sau traducători. Cel mai mare efect cred că îl are recenzia favorabilă a unui cititor necunoscut care postează pe Facebook, ai cărui prieteni, foarte probabil, vor citi cărțile recomandate de el sau de ea deoarece în epoca noastră de Post-truth și Fake News, numai experiența unui om de încredere are importanță pentru cei care cred în acest om. Cei care sunt deja convinși, cred că au descoperit, ceea ce am zis de mai multe ori, ca fiind esența literaturii române, și anume aspectul ei uman, scopul ei supraomenesc de a îndrăzni să discute despre ceea ce ne face să fim oameni – sufletul și inima, lumea simțurilor într-o lume care pare să fie din ce în ce mai puțin umană, chiar post-umană.

Și un ultim set de întrebări: din perspectiva dumneavoastră de traducător, care credeți că sunt elementele/factorii care asigură succesul unei traduceri literare? Care este partea autorului, care a editorului, care a traducătorului și care a instituțiilor de diplomație culturală? Cum se vede, din această perspectivă, relația culturală dintre România și Bulgaria la momentul prezent?

O traducere literară, în momentul de față, poate avea un succes mare – un număr mare de cărți vândute – numai dacă este ceva senzațional: despre război, omenirea în pericol, viitorul apropiat etc. și trebuie neapărat să fi avut un succes mare peste hotare – să fie o carte despre care vorbește toate lumea și care este mult așteptată înainte de a apărea în traducere. Dacă vorbim despre un succes mai modest, aș zice că ar fi o carte citită de majoritatea cititorilor acestei literaturi (poate fi considerat și un succes mare, să zicem despre o literatură mai mică). Fiecare agent al cărții, precum ar fi autorul, traducătorul și editorul, joacă un rol foarte important. Dacă e o carte slabă, responsabil va fi autorul, și toate promovările încercate de către editor se vor spulbera, până la urmă, ca niște iluzii deșarte. Atunci nu mai contează cât de bine este tradusă, cititorii vor admira limbajul cărții și vor realiza că acest limbaj maschează o lipsă de conținut; la urma urmei, cititorul va rămâne cu un gust amar sau insipid, în funcție de cât de dezamăgit este. Un succes poate fi garantat numai după o situație ideală, în care toate părțile și-au făcut treaba cât se poate de bine, dar și aici, aș spune că rolul autorului și al traducătorului, pentru literatura română, este cel mai important, pentru că avem deja oameni care sunt interesați și ei vor afla că există o carte în librarii sau biblioteci și vor fi fascinați din nou de ceea ce cartea are de spus.

Partea diplomației culturale este mult mai importantă decât cea a editorului în această privință, deoarece așa se creează o receptivitate pentru o cultură pe care am vrea s-o cunoaștem, în contrast cu o cultură despre care nu vrem să știm nimic. Relația culturală între țările noastre lasă mult de dorit. A venit timpul în care va trebui să fim mai aproape unii de alții, mai primitori, mai înțelegători. E timpul să realizăm că ceea ce ne unește este mult mai presus decât ceea ce ne desparte.