Un oraș medieval, pe o culme de colină, pierdut în peisajul inconfundabil al Toscanei. Vii în pantă, chiparoși, pâlcuri de copaci, drumuri șerpuitoare. Când am ajuns acolo, într-un noiembrie târziu, în spate se profilau, măreți și înzăpeziți, munții, în timp ce la poale era toamnă însorită, veselă și colorată. Un contrast splendid, ca un peisaj dintr-o vedutta migălos compusă. Aceasta e însă o priveliște mai degrabă rară, pentru că nu prea des aerul Toscanei e așa clar, iar orizontul rămâne cel mai adesea ascuns în spatele unei perdele de aer des, munții nu se ghicesc, nici măcar ca un contur fin, în depărtare.

Certaldo nu e un loc necunoscut, pentru că nicio palmă de pământ din această parte a Italiei nu e necunoscută. Dar e departe de a fi un loc pe atât de umblat ca alte așezări din Toscana. De vină sunt vecinătăți celebre, precum San Gimignano, la numai o aruncătură de băț, orașul socotit un Manhattan medieval al peninsulei și așezat pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

E frumos la Certaldo, frumos cum numai în Toscana poate fi, dar măreția arhitecturală a așezărilor vecine face concurență nedreaptă unui oraș medieval deloc întins, cu străzi înguste, cu biserici mai degrabă austere, și, desigur, cu povești. Și tocmai acesta e farmecul orașului. Nimic nu e monumental, nicio clădire nu depășește așteptările estetice ale călătorului, dar locul e pur și simplu frumos și mult mai liniștit decât orice altă așezare istorică de pe aici. Originile sale sunt etrusce, ca ale tuturor localităților din Italia centrală situate pe vârf de colină. Gloria cetății nu a fost mică la începuturile Evului Mediu, dar ea a apus repede, lăsând loc unui cotidian mărunt și mai degrabă rural. Un amănunt pitoresc: pe stema așezării a figurat, în istorie, o ceapă roșie. Oricât de derizoriu ar părea astăzi simbolul, ceapa, în două varietăți, a făcut faima așezării. Nimic nu mai amintește acum de întinsele culturi de ceapă de altădată, nu vezi atârnate la streșini funii de cepe, și nici localnicii nu exploatează în scopuri turistice simbolul acesta. O frescă, doar ea, păstrează discret, într-unul dintre palatele de pe colină, reprezentarea vechiului blazon cu ceapă roșie al așezării. Mai e ceva. O carte celebră ascunde între cutele textului ceapa de Certaldo, așa cum numai capodoperele o fac.

La Certaldo și-a trăit ultimii ani din viață Boccaccio, aici a și fost înmormântat. De la Certaldo provenea familia lui, poate că acesta e și locul lui de naștere, deși biografii ezită între Certaldo și Florența. Una dintre istoriile din Decameron se petrece în această mică așezare medievală, e o istorie spusă de Dioneo în cea de-a șasea zi. Pe erou îl cheamă Fra Cipolla, Fratele Ceapă, adică, și ceapa mai apare de câteva ori ascunsă în text, dar las cititorilor, la relectură, plăcerea descoperirii înțelesului acestui simbol. Oricum, nu poți înțelege pe deplin povestea și umorul ei dacă nu știi acest amănunt din istoria locului.

Sub cerul Toscanei, mai puțin cunoscut decât multe dintre așezările istorice de aici, Certaldo și blazonul lui ascund, în foi de ceapă, un mic secret literar. Al unui nume dintr-o povestire de Boccaccio.