Premieră absolută

Moussa șovăi puțin înainte de a-i întinde vânzătorului bancnotele uzate. Nu exista benzinărie în sat, de fapt doar în capitală erau câteva, în rest oamenii cumpărau de la un nene care aducea cu cisterna și vindea apoi la sticlă, direct din bătătură. Venise împingând de scuter, așa cum o făceau și alții, și avu ceva de furcă până-l făcu să pornească. Drumul spre marele oraș era plin de gropi, dar destul de liber. Doar țărâna roșie stârnită de vânt îl orbi de câteva ori. Pământul roșu, copt de soare și uscat de vânt, se desfăcea în bucăți din ce în ce mai mici, până nu le mai puteai vedea, dar le simțeai în nas și în gură, înroșeau rufele puse la uscat, acopereau totul cu un strat gros de praf.

Obosit și însetat, se opri să bea o bere la una din cârciumile de lângă universitate. Făcuse drumul ăsta ani de zile, tot pe scuter, pentru a participa la cursuri. Părinții depuseseră eforturi mari ca să-l țină în facultate și erau mândri că reușise să termine, era singurul din mahala cu diplomă. Sperau că îi va deschide ușa spre o viață mai bună, ușă care, credeau ei, lor le fusese închisă tocmai din cauza asta, că nu aveau studii. Își ascunseseră destul de bine dezamăgirea când au constatat că n-a fost așa, că diploma în sine nu valorează nimic dacă nu e însoțită și de alte hârtii, mai mici, dar mai puternice. Încercaseră să nu-i reproșeze lui Moussa asta, e drept că-și dăduse silința și avusese o mică bursă din care-și mai lua de mâncare și-i mai ușurase și pe ei, dar Moussa își dăduse imediat seama de adevăr și acum se prefăceau cu toții că subiectul nu mai există. Nu-l aduceau în discuției nici ei, nici el, ca un cadavru învelit în covor care miroase de te trăznește, dar nimeni nu vrea să recunoască că-i pute, ca să nu fie nevoit să-l dea afară. Și așteptau să putrezească de tot, să nu mai fie, să se descompună în cele din care fusese alcătuit.

Porni din nou la drum, pe bulevardele principale ale orașului. De acum se făcuse noapte neagră. Mergea fără țintă, bucurându-se de plimbare. Noaptea, când e cald și senin, e cel mai frumos să te plimbi. Ziua e prea cald și prea plin de oameni care merg în toate direcțiile, care să câștige un ban, care să cumpere de-ale gurii, care să scape de vreun soț cu care nu mai puteau trăi sub același acoperiș. Noaptea însă doar cei care n-au treabă ies din casă. Și nici nu e bine să ieși de fapt. Trebuie să eviți locurile slab luminate, unde sunt grupuri de oameni adunați la un loc. Mai bine ocolești decât să riști. Nu se știe cum îți aruncă o bâtă între roți și te trezești și bătut și jefuit.

Moussa nu se grăbea. Pe trotuarele sparte treceau cârduri de fete, aranjate la ultima modă pentru a ieși în cluburi. Alte dăți ar fi fost gelos pe ele, acum știa mai bine. Erau frumoase, nimic de zis, mai ales în grup, dar frumusețea aia era artificială, era rezultatul unor ore de pregătire, și hainele alea scumpe erau un simplu trompe l’oeil, menite să ascundă sărăcia în care, la fel ca el, trăiau.

(fragment din romanul Nașterea eroului, Premiul I la concursul Primul roman, organizat de e. LITERA/2022)