Inocenții este titlul celui de-al treilea roman scris de Ioana Pârvulescu, după Viața începe vineri (2009) și Viitorul începe luni (2012).

Romanul este relatat din perspectiva micuței Ana, aceasta fiind cea mai mică din grupul de patru copii, format din verișorii și fratele ei: Matei, Dina și Doru. Titlul cărții redă chiar condiția celor patru inocenți, protagoniștii întâmplărilor din roman.

La o primă lectură, romanul ar putea să pară ușor plictisitor, întrucât acțiunea nu este tocmai dinamică, însă întâmplările descrise de Ana, detaliile, referințele culturale, literare și cinematografice pe care le oferă sunt cele care mențin atenția și curiozitatea cititorului. Stilul elegant în care este scris acest roman, precum și personajele dintre cele mai diverse conferă o nostalgie aparte și transpun cititorul într-o lume în care bunătatea și inocența sunt principalele valori.

Pe lângă numeroasele personaje prezente în roman, casa devine un suprapersonaj, are personalitate, ajungând să fie considerată drept "membru al familiei". Aceasta păstrează înăuntrul ei atât momentele fericite, cât și pe cele mai puțin fericite, precum pierderea unor oameni dragi. Ana descrie casa astfel: "Casa noastră se născuse în același oraș cu mine. Locuiam împreună pe Strada Vladimir Maiakovski [...]".

Ioana Pârvulescu ne îndeamnă să citim acest roman "fără grija vârstei proprii" și "fără orice alte griji, de altminteri". Prin urmare, acest roman reușește să scoată cititorul din cotidian și să îl transpună într-o lume în care singura grijă este jocul. Sunt de părere că în această carte se vor putea regăsi atât copiii, cât și adulții și chiar vârstnicii.

Ioana Pârvulescu, Inocenții, București, Editura Humanitas, 2016