Lillie Davy s-a născut în Ontario, Canada, în 1871, în sărăcie și violență, cea mai mare dintre trei surori. Tatăl ei le-a abuzat întâi mama, apoi și pe fete. Acestea au fugit de acasă, urcându-se într-un tren de marfă. Uneori au recurs la prostituție pentru a-și câștiga hrana și adăpostul.

Lillie a crezut că pune capăt încercărilor prin căsătorie, însă și soțul ei, Dan Bandman, pianist, s-a dovedit a fi violent și dependent de opiu, un viciu obișnuit în vremea aceea. În 1893, femeia l-a părăsit, plecând spre Vestul Sălbatic al tuturor posibilităților. 

Ajunsă în Arizona, și-a schimbat numele în Pearl Hart. Așa o vom numi și noi în continuare, fiindcă sub acest nume s-a făcut cunoscută ca jefuitoarea de diligențe.

Găsise de lucru într-o casă de toleranță, însă căuta soluții să iasă de acolo, să câștige bani suficienți fără să apeleze la cea mai veche meserie din lume. Astfel, s-a asociat cu Joe Boot, un miner fără noroc, plănuind să jefuiască o diligență. 

În luna mai 1899, îmbrăcată ca un cowboy, cu pălărie cu boruri largi, cizme până la genunchi, pușcă și pistol, a pus planul în aplicare. În orășelul Riverside, de pe râul Gila, cei doi au studiat programul diligențelor, apreciind faptul că nu toate aveau escortă armată în zona aceea.

Minerul a ezitat să-i fie complice. 

— Nu trebuie decât să scoți pistolul și să-l îndrepți spre ei, în liniște, îi spuse femeia. Restul fac eu!

Pe 29 mai 1899, perechea a atacat diligența în Kane Spring Canyon, un loc unde vizitiul nu putea vedea la 20 de picioare înaintea cailor din față. Nu era diligența Concord, trasă de șase cai, pe care o vedem de obicei în filmele western, ci una mai ușoară, un fel de căruță cu trei locuri, coviltir de pânză și patru cai. Spre norocul tâlharilor, toate trei locurile erau ocupate: un vânzător ambulant, un bătrân și un chinez, care au fost somați să se dea jos. 

A fost ușor, cei trei pasageri nefiind înarmați și tremurând de frică. I-au jefuit de puțin peste 420 de dolari. Pearl i-a controlat și le-a luat banii, lăsându-le, fiecăruia, câte patru dolari, să nu rămână chiar cu buzunarele goale. Victimele au văzut, după mâinile ei mici, că era femeie. Vizitiul nu a fost jefuit.

Furtul a fost reclamat în primul oraș în care a oprit diligența. Șeriful a adunat o poteră și a pornit în urmărirea tâlharilor, reușind să-i prindă după o lungă hăituire. 

Pearl a fost despărțită de Joe Boot și închisă în vestita pușcărie Yuma. Ea a primit cinci ani condamnare, el treizeci. La închisoare s-a îndrăgostit de un alt deținut, Ed Hogan. Se pare că Pearl avea un râs pe care îl crescuse de pui și îl îmblânzise, însă pisica sălbatică nu era prietenoasă cu alți oameni, cu atât mai puțin față de cel care se apropia de stăpâna ei, stârnind gelozia felinei. Animalul l-a mușcat, iar Ed l-a apucat de ceafă și l-a aruncat de perete, omorându-l. Și-a cerut scuze față de Pearl, promițându-i că o va ajuta să evadeze. A reușit să facă o gaură în peretele celulei ei și au fugit împreună. Au fost prinși într-un tren de marfă ce se îndrepta spre New Mexico. 

Tentativa de evadare, deși nereușită, i-a crescut celebritatea ca erou național popular și ca feministă în zorii acestui curent. Declarația care a făcut-o celebră printre feministe a fost: Nu mă voi supune niciodată să fiu judecată conform unei legi la elaborarea căreia nu am avut nicio contribuție nici eu, nici altă femeie!

Cazul a fost menționat în toate ziarele, care se băteau să-i ia interviuri, fiindcă nu se mai auzise până atunci de o femeie să jefuiască diligențe. Pearl Hart a fost singura femeie bandit din istoria Vestului Sălbatic. Au mai avut câteva acest renume, dar, în realitate, Annie Oakley a fost un bun țintaș și o actriță, nu o infractoare. Calamity Jane a fost conducător de diligență și a pretins că a fost cercetaș al armatei americane, însă s-a dovedit a fi fost doar prostituată și vivandieră. Belle Starr, în ciuda reputației de regină a bandiților din Oklahoma, a fost consoartă de tâlhari, fără să fi jefuit pe nimeni.

Ziarele o descriau ca fiind îndrăzneață, romantică, cu un spirit liber, deși, în realitate, viața ei grea și măruntă nu se încadrase vreodată în aceste tipare. De aceea, după imaginația fiecărui reporter, au circulat pe seama ei tot felul de legende. Ba că s-ar fi născut cu numele de Pearl Taylor, undeva prin Vestul Mijlociu, și a murit sub numele de Pearl Bywater, în 1954, ba alte detalii și aventuri. Faptul că sora ei mai mică, pe nume Katy Davy, devenită actriță, se bucura de succes după ce scrisese o piesă despre ea, numită Femeia bandit din Arizona, a adăugat folclorului zonei noi versiuni. Fiecare articol cuprindea o altă poveste.

Scriitorul și istoricul californian John Edward Boessnecker, specializat în cărți și articole privind Vestul Sălbatic, s-a documentat extensiv cu privire la toți bandiții și legiuitorii vestiți ai zonei, discernând adevărul istoric de legendă. El afirmă că Pearl a fost singura femeie deținută între 260 de bărbați în iadul vestitei Închisori Teritoriale Yuma. În ciuda condițiilor grele, cei trei ani de închisoare pe care i-a făcut efectiv până să fie eliberată, pe cuvânt de onoare, în 1902, au schimbat-o radical: a învățat acolo să scrie, să citească, s-a perfecționat în domeniul croitoriei și a reușit să se lase de opiu definitiv.

După ieșirea din închisoare, fosta deținută a căutat să i se piardă urma și să fie lăsată în pace. Pearl Hart a dispărut din istorie. Notorietatea nu-i aducea foloase materiale și nimic bun, în general.

Croitoreasa Lillie Davy și-a găsit de lucru cinstit, în California, unde s-a căsătorit și a avut o fiică. A murit la vârsta de 63 de ani, în 1934, în Los Angeles, unde locuia împreună cu fiica ei, măritată la rândul său. Este îngropată în Parcul Memorial Rose Hill, sub numele de Lillie Naomi Meyers, dobândit prin căsătorie.