forță casantă

1.

în fața casei băltoace holograme de mărgăritar

un vânt călduț ce animă pereți de lut lipiți

cândva între ei cu bălegar 

aștept un semn cineva să-mi explice ce simt munții 

plini de podoabe verzi când se pune monopol 

pe soare și ploaia măruntă aceleași guri de pământ

aceeași curte goală

aici mă întorc cu-n soi de dezgust zăpușeala înghițită de stele 

au astupat fântâna gâștile au fost tăiate demult 

unde sunt salcâmii bicicletele cauciucurile lor mirosind a

prenandez casele din jur din ce în ce mai mari 

chei înghițite de cimitirul comunal

o mică cetate de sentimente ratate în care proxeneți 

debusolați și sulamite sensibile își ung cu aur destinul

unde sunt pietrele cu cocoașă magia letală a înjurăturilor

traiectoria mingiilor sparte care au distrus 

în fiecare vară trandafirii vecinilor

mă pun pe canapeaua din șopron și ascult cum 

ploaia își întinde oasele peste casa de cărămizi

îl caut pe tata și zâmbetul lui osificat 

urmele de bocanci în noroi 

s-a murit încontinuu sub acest călcâi invizibil

atât de mult încât ne-am uitat frunțile unii altora.

2.

la psiholog 

am vorbit despre copilăria mea

cea mai frumoasă amintire este aceea când 

am asistat la nașterea

unui vițel mic și plin de

sânge. 

3. 

mă plimb pe strada copilăriei

pe google maps

lângă bătrânele ce adunau flori de mușețel

și se plângeau de bărbații lor

ușor țuicari 

noi spărgeam semințe

lipeam tatuajele

de la guma de mestecat

pe cadrul bicicletelor 

ne puneam încrederea în foi de trifoi

talismanele norocoase pe mici julituri 

eram campioni

mama 

pregătită mereu, 

cu cămașa de forță, iubire și pietate

să ne facă mari chiar și când

opunem rezistență

unghiile tăiate atât de ușor

jocul cu petale de flori

mă iubește?

nu mă iubește?

mă plimb pe google maps

zâmbesc

lângă atâția prieteni morți.

4.

spune-mi daniela m-a țintit, m-a disecat liniștea

spune-mi daniela a venit timpul să dărâmi peșterile

spune-mi-daniela-limbajul-liniștii

curajul solid și dulce ca o ciocolată topită în ghana

spune-mi despre morți și răniți

pentru o pungă plină cu aer

în care-ți înfigi unghia 

și asculți o inimă invizibilă 

un nufăr de boris vian 

scântei în străfund 

ce mă-nconjoară de la

distanță

și numai prezența 

altor flori 

poeta ne învață că 

despre dragoste și frumusețe 

nu se poate scrie în limbajul existenței 

imediate

ci doar prin imagini inclasabile, delirante

frumusețea este în mine

în nebunie

în instrumente care schimbă lumea 

spune-mi-daniela

esențial antrenată în anxietatea 

lumii a treia

spune-mi forță casantă 

și derapaj senzorial.