OPTm
nr.crt.

— Plăgi multiple tăiate cervical anterior, toracic stâng anterior și posterior, scalp, contuzii produse de corp contondent la nivelul capului și fetei, șoc hemoragic, pneumotorax stâng drenat în UPU. Se află în...

Cuvintele pulsau a pericol în carnea timpanelor sale. Era ca și cum în mijlocul lor fojgăia o lumină, un avertisment. Dar ce i se transmitea? Nu se speria ușor, știa că avea să decodeze totul, doar cuvintele erau meseria sa.

Era director la o editură self-publishing. Publica pe răs ...

"Domnule cenzor, vă rog să aprobați sumarul noii reviste Imaginarium 7m".

Cenzorul își bea tacticos ceaiul rece de mușețel și murmură mașinal: "Aprob pozitiv!"

Citește cu glas tare lista de autori și de titluri:

"Urmuz 140" de dr. Zurmu de la Academie. "Aprob pozitiv!"

"Urmuz 100" de prof.univ.dr. Murmuz de la CESI. "Aprob pozitiv!"

"Absurdismul, cyborgii și alte entități postumane" de cercetător Ruzmu de la Școala de Fete. "Aprob pozitiv!"

"Real" de Rapaport.

Cenzorul s ...

Volumul urmuz. 23 noiembrie 1923 de Mihai Măniuțiu focalizează asupra lui Demetru Demetrescu-Buzău în aceeași măsură în care focalizează asupra lui Urmuz. Măniuțiu nu descrie sinuciderea drept o finalitate tragică a unei crize existențiale (așa cum ne-am aștepta), ci drept o decizie asumată a unui suflet care își acceptă starea de fapt ("mi-am pus revolverul sub pernă și din momentul acela n-am mai adormit rușinat"). Nu este vorba despre criză, ci despre o tristețe ușor amară. Poetul exploreaz ...

Șoseaua celebră a Bucureștilor, pentru recreere și promenade, are și povești mai puțin cunoscute. Vă prezentăm una dintre ele. Într-o seară de toamnă târzie, când cerul plumburiu se pregătea să burnițeze, un bărbat elegant tocmai părăsea bufetul de la Șosea. Nu părea că ar aștepta pe cineva deși s-a oprit pentru câteva clipe în preajma bufetului Miorița. S-a plimbat preț de câteva ceasuri pe șoseaua pustie a Kiseleffului pentru ca apoi să se întoarcă pe Șoseaua Jianu, abia trasată și încă rurală ...

Dumnezeu să-l odihnească! și luă un pumn de pământ să îl miroasă. Nu să îl arunce peste coșciug. Cui i-ar folosi. Fier forjat, tablă debitată, porți, garduri, balustrade, gratii, copertine, grilaje și cruci. Mereu sunt crucile la sfârșit. Sfârșitul cui?

Îi plăcea să sară în cercuri (încercați și voi), apoi se învârtea și se tot învârtea. Mânca la taverna Spiru Godelea. Îi plăceau femeile. Mai agăța câte una. Era timid. Nu reușea să se facă înțeles în fața cadavrelor. Așa spunea. Ce știu eu. ...

Costache este bucătar la cel mai cunoscut restaurant din oraș, meserie pe care o practică cu succes de douăzeci de ani încoace. Ajunge la serviciu la prima oră din zi și pleacă mult după apusul soarelui. Ca să atragă clienți, Costache se folosește de o vioară cu timbru melodramatic, vândută de un grup de aspiranți întâlnit într-o pictură impresionistă, care se hrănesc cu adjective, inimioare și like-uri. Când arcușul atinge cu grație corzile viorii, tot universul conspiră să le meargă atât de bi ...

În anii interbelici se înregistrează o schimbare a paradigmei în ceea ce privește imaginea femeii. Vestimentația îi permite dinamismul, rolurile secundare nu-i mai sunt pe plac, iar tunderea părului scurt e un must. Femeia interbelică își permite să fie dizgrațioasă, își propune să fie independentă și să trăiască totul la intensitate maximă. Își dorește roluri principale. Și atunci, de ce este soția lui Stamate, soția lui Stamate? De ce nu i s-a atribuit un nume, o voce, o figură?

În cazul ...

Nu era prima oară când călătoream așa și mă simțeam bine în trupul mare și cald al Mehzebeenlei, iar odată ajunși la porțile Zamirului o simțeam și pe ea mai relaxată. Conducătorul caravanei hotărâse să amâne intrarea în oraș pentru cel puțin două zile și, ca urmare, acum ne odihneam toți într-o tabără improvizată lângă pilonii uriași din marmură verde ai Porții de Est a cetății. În jurul nostru alte caravane, mulțimi de corturi, pelerini și o mână de colibe, probabil, ale celor ce lucrau cu ziu ...

Prolog

Plâng în cer și plâng la vale

Mintea mea îmi stă în cale

De lacrimi filosofale.

Lacrimi reci, lacrimi fierbinți,

Cine vrea lacrimi de sfinți

Să înjure printre dinți.

Lacrima 1.

Ne place să suferim.

Avem impresia că

Dacă piatra se prăvale

O să vină peste noi.

Dacă te ferești

Vei scăpa.

Dacă îi amortizezi căderea

Tot mai ai o șansă.

Nu-ți mai face singur greu

Și apoi filosofa.

Lacrima 2.

Lacrimi contemporane.

Ne place să ...

Într-o zi am mâncat atâția morcovi încât a doua zi m-am trezit portocaliu. A fost destul de ciudat să mă bărbieresc, să-mi curăț dinții, și ei de o nuanță mai deschisă a portocaliului, să mănânc și apoi să plec la muncă. Aveam impresia că pielea strălucește, luminată din interior de o sursă necunoscută, neuniform, când într-un loc, când în altul. Încercasem, fără niciun rezultat, să scot culoarea cu săpun, șampon, ba chiar și cu detergentul de scos petele cele mai dificile. Nu reușisem altceva d ...

Mitică omora pisici. Când biata creatură intra în raza de acțiune a bocancului său, lovitura pornea fulgerător, proiectând animalul cu capul de zid. Cât încă pisica agoniza, Mitică o lua de coadă, o învârtea ca pe un ventilator și o izbea cu putere de stâlpul terasei scării, împrăștiindu-i creierii prin aer.

Mitică era un om scund și îndesat, fuma Carpați, trăgea flegme și înjura de morți. Vara, umbla îmbrăcat într-un maieu alb și pantaloni scurți din care i se ițeau picioarele butucănoase, li ...

La scurt timp, Mihai și Iori și au luat doi cai și un măgăruș pe care l-au împovărat cu pâine, pastramă, brânză de burduf, pături, ploști cu apă și unelte pentru săpat.

Au străbătut două zile munții apoi într-o amiază au poposit la poalele unor dealuri golașe în fața cărora se întindea un platou întins. Au mers neîntrerupt până au găsit o fântână unde Mihai a descălecat și a vorbit așa:

— Puținii păstorii bătrâni, din cei care mai coboară iarna cu turmele spre Tesalia, știu că aici se află ...

Grafemul trubadur (din fr. veche trobar, în langue d’oc, înseamnă "a găsi", "a crea", în sensul poetic și muzical, căci artei trubadurești cele două practici sunt indispensabile), indică, în imaginea și, implicit, în memoria oamenilor, portretul unui bărbat medieval care compune poeme de dragoste (amour courtois) iubitei și chiar metresei sale. Prin urmare, nu este de mirare că mulți nu au auzit niciodată de "femei trubadur", cunoscute ca trobairitz. Termenul "trobairitz", din punct de v ...

DESPRE cei doi oameni care nu mi-au înrâurit viața, deși ar fi avut posibilitatea să o facă, am scris în romanul "Crizanteme pentru Violeta", tradus în mai multe limbi străine. Acum aș vrea să-mi amintesc de unul care chiar a făcut-o.

Stan, un văr al mamei, era socotit parazitul familiei, pentru că citea mult și muncea puțin. Lectura zilnică îi aducea o stare de moleșeală care, în cele din urmă, îl trăgea la somn. Stănică era celebru și prin fidelitatea cu care povestea, reproducând aproape ...

—Vino cu mine, tog. Sekuri’ahan vrea să te vadă.

Allak o privi uimit pe femeia cu ochi argintii și piele măslinie din fața lui, a cărei frunte era acoperită de un tatuaj mare, verde, ce i se întindea până peste tâmple și obraji. Purta o rochie din piele de căprioară, împodobită cu pene albe, iar brâul din scoarță de copac îl acoperise cu mușchi de pădure și îl întărise cu tendoane de animal.

— Atunci să mergem, încuviință el nerăbdător. Mai multe zile la rând sperase la clipa aceasta, iar acu ...

În maniera specifică, care (deja) a consacrat-o sau canonizat-o, Dora Pavel revine cu un roman neuro-gotic, psycho-noir (cf. Giovanni Magliocco), Crush, adică un roman psihanalitic cu melanje puternice de inserții gotice: personaje aflate între viață și moarte, erotismul morbid, thanaticul, psihoticul, halucinantul etc.

În acest roller coaster existențial, profund neuro-gotic, se remarcă trei personaje masculine, (Robert, Zeno, Sandini), toate des-vrăjite ("cu ghilimele de rigoare"), ...