Cătălin D. CONSTANTIN este prodecan la Litere, prin urmare, m-am văzut cu el ultima oară pe ZOOM, la cursul de antropologie urbană. Dacă n-ar fi fost cu pandemia, ne-am fi întâlnit în aceeași zi, de joi, și la Palatul Suțu, unde în fiecare săptămână primește în vizită lume multă, dornică de vorbă. Unii povestesc atât de mult, încât, uneori, dl Constantin își pune o parte din gânduri într-o mică dronă, un obiect de artă, placat cu argint, care plutește deasupra orașelor, prin toată Europa, mai ales pe deasupra piețelor în care oftează îndrăgostiții. Dacă vedeți vreodată pe cer un obiect care strălucește, să știți că nu este un OZN, ci drona lui.

În restul timpului, scrie și editează cărți.

Zenob

Prin care dintre piețele europene ți-ar plăcea să te plimbi?

Astăzi, prin Sultanahmet Meydanǐ, din Istanbul. Singurul oraș din lume întins pe două continente. Între Sfânta Sofia și Sultanahmet Camii, cunoscută drept Moscheea Albastră, se întinde o piață cu fântână la mijloc, adesea numită Ayasofya Meydanı, deși denumirea oficială e Sultanahmet Meydanı. E o piață-grădină, pe locul în care în perioada romană s-a aflat Augusteion, forul lui Augustus. 

În mod paradoxal, piața lungă dintre Moscheea Albastră și Muzeul de Artă Islamică poartă numele de Parcul Sultanahmet, deși e mai puțin parc decât piața vecină. 

Nici un loc din lume nu condensează atâta istorie pe metru pătrat. Obeliscul lui Theodosie cel Mare e, de fapt, egiptean, și a fost adus aici în 390, de la Luxor. Sculptat în granit de Assuan, a fost ridicat în 1490 a. Chr. pentru faraonul egiptean Tutmes al III-lea. Coloana serpentină a fost adusă în 324 din templul lui Apollo de la Delphi, unde preamărea victoria grecilor împotriva perșilor. Turnată din aliajul armelor persane, retopit de greci, are acum peste 2500 de ani! 

Alt obelisc a fost construit în secolul al X-lea de Constantin al VII-lea. E de adăugat o fântână germană ridicată la 1900 pentru a marca vizita împăratului Wilhelm al II-lea. La acestea se adaugă fațada Art Nouveau, cu elemente orientale, a clădirii care astăzi găzduiește rectoratul Universității Marmara. Moscheea Albastră și Sfânta Sofia definesc o latură a pieței. De partea opusă, Muzeul de Artă Islamică – o minune! –  se află în palatul lui Ibrahim Pașa, vizirul lui Suleiman Magnificul. 

Kilometrul zero al Imperiului Roman de Răsărit a fost marcat de o coloană de marmură încă vizibilă în colțul de nord-est al perimetrului, deși e mult sub nivelul actual al pieței. Și nu e tot. Piața e, de fapt, arena hipodromului roman.  Cel mai probabil cvadriga care astăzi se află la San Marco, în Veneția, și e un simbol al orașului din lagună, vine din acest hipodrom, jefuit pe vreme cruciadelor, în 1204. La Constantinopol fusese adusă, cel mai probabil, de împăratul Theodosius al II-lea, din insula Chios. Datări recente cu C14 arată că acest grup statuar a fost turnat în secolul al II-lea a Chr., ceea ce înseamnă că, la 1204, când ajung la Veneția, pentru a deveni un simbol al orașului, caii de bronz aveau deja o istorie de 1400 de ani! Despre povestea aceasta, foarte interesantă, am scris în cartea mea despre piețe, Orașe în rezumat.

Spațiul pieței Sultanahmet are ceva din ambiguitatea întâlnirii dintre Orient și Europa. Nu e vorba de o singură piață, ci de două piețe unite, numite la fel. 

*Istanbulul filmat cu dronă. Imagine din expoziția de fotografii aeriene ale piețelor europene, semnată de Cătălin de Constantin, Fulya Sanat, 2018, Istanbul, organizată de ICR Dimitrie Cantemir. *

Cum se spune piață în limba turcă?

Meydan, adică maidan. Și aici e ceva foarte interesant. Cuvântul grecesc plateía [Πλατεῖα], cu sensul de "piață“, provine din alăturarea a doi termeni, plateía hodós [Πλατεῖα Ὁδὸς], însemnând "drum larg“. Iar "largul“ a ajuns să desemneze piața în mai toate limbile europene. În latină, plateía a dat platea. Plaza, din spaniolă, piazza, din italiană, praça, din portugheză, place, din franceză, piața, din română, place, din engleză, Platz, din germană - toate provin direct sau printr-o limbă intermediară, din cuvântul latin. 

Spre răsăritul Europei, cuvântul care denumește piața se schimbă. Toate țările care au intrat în contact cu Imperiul Otoman folosesc meidan. Cuvântul are o întreagă istorie culturală. În turcă, termenul provine din persană. Maidān-e Naqsh-e Jahān e numele uriașei piețe din Isfahan, lată de 160 de metri și lungă de 508 metri. Sursa primă de inspirație a Maidanului din Isfahan o reprezintă însă vestitele grădini persane, nu piața europeană. Probabil că europenii au perceput drept piață ceea ce, de fapt, nu era piață pentru persani. În Orient, piața reprezintă un export cultural european destul de târziu. De aceea, de pildă, în spațiul indian, cuvântul maidan ajunge să desemneze și parcul – Maidan e numele parcului central din Calcutta. Piețele numite maidan, prin cuvinte înrudite etimologic, sunt efectul suprapunerii peste piața europeană a unor tradiții și mentalități orientale și, probabil, impresionantei piețe din Isfahan i se datorează alunecarea sensului cuvântului maidan către cel de piață.

 În persană, cuvântul provine din arabă, unde înseamnă și piață, dar unde, pur și simplu, denumește orașul. Medina e orașul prin excelență. Lingviștii arată că maidan e moștenit de persană din pahlavi, persana medie, unde mēd însemna mijloc.

 Maidan e atestat și în sanscrită, sub forma madhya, iar lingviștii au reconstituit rădăcina indoeuropeană *médʰyos, al cărei reflex e și cuvântul latin medius, însemnând mijloc, ca în presupusul etimon european. Mijlocul lumii. 

De ce mijlocul a ajuns să fie oraș? Pentru că, în toate lumile vechi, spațiul propriei locuiri se situa în mijlocul lumii. Tătara, tadjika, limba bașkiră, azera, uzbeca, limba uigură păstrează derivări ale cuvântului maidan cu sensul de piață. Cuvântul e de găsit, cu exact același înțeles, în mai multe limbi de pe teritoriul Europei de răsărit – georgiană, rusă, ucraineană, armeană, variante arhaice existând în cehă și sârbocroată.

Să ne amintim de Euromaidanul de la Kiev, care pentru noi trimitea la sensul din româna actuală al cuvântului, mai ales că vedeam o piață plină de resturi arse. Dar maidan înseamnă, în ucraineană, "piață". 

Trecut prin atâtea limbi și culturi, desemnând orașul, apoi grădina-piață din Persia, apoi doar piața sau numai parcul, în India, cuvântul nu și-a schimbat mult miezul. Componentă esențială a pieței rămâne ideea de mijloc al lumii locuite. 

E cumva bizar că doar în română maidan a căpătat conotații peiorative, desemnând un loc viran, neîngrijit, neconstruit, lăsat în voia naturii. Un citat din cartea lui Gheorghe Crutzescu despre Podul Mogoșoaiei ne arată că maidan însemna și în română, piață, încă după jumătatea secolului al XX-lea:

 "În 1866, se așează în piața Constantin-Vodă, căci așa se spunea maidanului, într-o clădire definitivă de lemn, faimosul circ Suhr..." 

De ce s-a produs în română alunecarea către conotația peiorativă e altă poveste, nu mai puțin interesantă, dar care nu are legătură cu piețele.

Cu ce personaj de ficțiune ți-ar plăcea să te plimbi prin Sultanahmet Meydan?

M-aș plimba mai degrabă cu un autor. Care chiar stă la Istanbul. Se numește Orhan Pamuk. Iar dintre personajele lui, m-aș fi plimbat cu cele din Muzeul Inocenței. Personaje care, mai înainte de fi personaje și de a trăi o viață literară, au trăit o viață de oameni. Mă fascinează Istanbulul, mă fascinează istoria lui și iubesc nespus Muzeul Ionocenței, pe care îl vizitez de fiecare dată când ajung acolo. Interesul meu pentru acest muzeu e și profesional. Nu cred să existe o școală mai bună pentru a înțelege antropologia obiectului.

Romanele lui Orhan Pamuk m-au cucerit de la prima lectură. Mă leagă de ele și o intuiție profesională din perioada în care eram foarte tânăr. Abia terminasem facultatea și lucram la o editură destul de cunoscută...  Am citit Mă numesc Roșu și Fortăreața Albă în engleză și le-am propus imediat pentru traducere în română, entuziasmat, fără cea mai mică ezitare. Directorul editurii a respins la fel de imediat propunerea mea, cu un comentariu care mi-a paralizat orice argument: "Cine citește un turc în România?!" 

Un an mai târziu, Orhan Pamuk a luat premiul Nobel, a fost tradus și publicat la altă editură, iar Mă numesc Roșu a fost cea mai vândută carte străină a acelui an în România. Am fost supărat. Eram foarte tânăr. Astăzi, n-aș mai pune deloc la inimă un asemenea refuz. Iar dacă o să mă plimb vreodată prin Sultanahmed Meydanǐ, cu Orhan Pamuk, am alte lucruri să-i povestesc…