Orizontul de așteptare al cititorilor de poezie la sfârșitul anului 2019 a fost marcat pozitiv de apariția la Cluj a unei edituri care a hotărât să se ocupe, printre altele, de poezia actualei generații: este vorba despre editura OMG.

Raportarea la poezie este direct influențată de vârsta, ocupația și experiența de lectură ale cititorilor, însă cred că un punct de interes major va rămâne mereu spectacolul evolutiv al adolescenței. Adolescența este, până la urmă, o stare de spirit dincolo de orice parametru biologic.

Debutul lui LȘO aduce înaintea cunoscătorilor de poezie recentă o paletă generoasă de experiențe lirice ale adolescenței. Maturizarea fizică și psihică se întâmplă cu dureri și alinări diferite care pot influența în mod semnificativ funcția expresivă a limbajului și șansa de a crea poezie. Pentru analiză, Cinematic m-a interesat mai mult decât softboi mimosa a lui Tudor Pop și Tone de aur a lui Timotei Drob, celelalte două din primele trei debuturi ale editurii. Interesul mi-a fost suscitat, în special, de un aspect menționat de Bogdan Crețu. Motivând câștigarea Premiului pentru Debut al Ziarului de Iași, acesta amintește că tânărul poet se remarcă printr-o doză de naturalețe și prin   "curajul de a nu se muta cu totul în experiment, de a-și asuma dileme specifice vârstei, de a nu se preda cu totul unui discurs standardizat, de a nu cultiva fronda în sine.“

A permite poeziei să fie parte din viața ta înseamnă a-i da un rol director în metodele tale de cunoaștere, acționare și relaționare. "O anumită căldură umană", obținută ca produs secundar, nu programatic ca în volumul lui Vasile Petre Fati, însoțește fiecare secvență relatată în volum.

Aventura dezvoltărilor juvenile se petrece printr-un șir de motive bune de încadrat într-un Bildungsroman recent: călătoria, jocurile, muzica și serialele. Prezența acestora se observă deja de la trecerea în revistă a listei de titluri. Pasionații de limbaj tipic internetului sau mediului urban internațional vor găsi referințele la serialul de animație Naruto Shippuden sau la mediul hip-hop, drept integrări organice.

Un dublet de poeme atrage atenția încă de la începutul volumului, prin compoziție și viziune. Abia spre sfârșitul volumului vom afla cum percepe acesta lumea în totalitate, dar până atunci vom putea înțelege ce-l atrage:"corpuri în mișcare se pregătesc de impact

simțuri descoperite de curând impun ritmuri"(500 benz).

Astfel un nou interes nu e industria auto, ci o intrare mai adâncă în codurile urbane recente, de citit B.E.N.Z ca binecuvântată excelență niciodată zero.

Pe LȘO îl atrage narațiunea în unele poeme, lucru care i se potrivește de minune:

"dintr-un iglu lideri retro

sporesc profit în capitalism

aruncă pene de curent și

interceptează emoția, printre dune de nisip/partizani căutând căldură

separă de metal fauna"

(Benz O).

Un plus este adaugarea unor personaje cu strucutură ambiguă. Poate cheia narării stă în dedicarea simțurilor:

"dansez în colțul barului neoane luminează timid

nu-mi mai simt trupul

și îmi imaginez toate astea"

(500 benz).

Mai apoi, ritmul e dirijat mental.

Vorbind despre îmbinarea naturală a narațiunii cu celelalte mjiloace întrebuințate de autor, mă raliez formulării lui Radu Vancu. Înainte de debutul său, LȘO era prezent în Poesis Internațional cu grupaje de poeme din care deja se putea observa o "naivă și sentimentală sofisticare", folosită în alcătuirea căldurii umane.

În poemul silence party, "următorul testează limite/mișcări fluctuații cauză-efect buguri/în lipsa unui manual cu instrucțiuni/trăim aceeași zi fără să știm de ce"…

Finalul este "prins între corpuri și necunoscute/definiții tripuri și chipuri/ căutăm recunoaștere/viață în cele mai mici lucruri și/trăim aceeași zi/fără să știm de ce".

Întâmpinarea întâmplărilor și a sentimentelor nu se face tot timpul frontal, ci și prin cultivarea unui comfort și a unei anumite distanțe:

"unii dau grafuri cei mici stau lângă butoiul în

flăcări

și așteaptă o nouă versiune a lumii lipsită de

buguri

o nouă formă a omului în 300 de biți de coduri și

șanse"

(Din spatele unui computer).

Portretistica e foarte reușită, chiar dacă nu cuprinde multe încercări:

"prietenul meu cu nume iernatic

cu ochi mari și barba îngrijită cearcăne

cu idealuri și conștiință mă învață

reacții situații din codul penal și

cum să zâmbesc mai des"

(10 februarie).

Senzația este de intuiție șamanică, preluată din serialele anime:

"în nopți ca astea

camera mea nu a mai fost așa de goală

încerc să nu mai fiu competitiv

orientat către obiecte simt

simbioză"

(flake).

Efectele care vin direct din influențele culturale de pe internet pot fi încadrate la eșecuri pentru cei care cunosc puțin sau deloc acest mediu.

Labilitatea psihică e, uneori, un rezultat al sforțărilor de creștere, ea producând efecte complexe:

"nu am loc în memorie nici să îmi amintesc

cum se cheamă

nici timp

să mă mint sau credibilitate

când mă gândesc că

o să mă îmbolnăvesc ca bunica

o să vă uit

și apoi o să vă botez la loc"

(sharingan).

Faptul că Cinematic a produs până acum câteva reacții în presa de analiză culturală într-un timp destul de scurt cred că deschide doar calea unei receptări a întregii cariere pe care tânărul poet și-o va construi. Formarea lui începută în cercuri literare ieșene și influența masivă a experiențelor de tip liceu se va îmbina cu experiențele studenției, pentru a-i da ocazia să-și exploateze expresivitatea și astfel să creeze ceva din ce în ce mai demn pentru memoria culturală care învață și acum să înțeleagă ironia și tandrețea post-umană.