Jussi Valtonen este scriitor și psiholog Trăiește la Helsinki. A studiat neuropsihologia în Statele Unite și scenografie în Marea Britanie. Cel mai recent roman al său este "He eivät boundä mitä tekevät" - "Ei nu știu ce fac" (Premiu pentru ficțiune). A vândut peste 100.000 de exemplare și cărțile lui au fost traduse în zece limbi. Lucrările sale anterioare includ două romane și o colecție de povestiri. M-am întâlnit cu el înainte de pandemie, undeva în Asia. Ce faci aici Zenob, m-a întrebat el, nu cumva vrei un autograf? Și așa ne-am împrietenit și i-am pus două întrebări.

Zenob

Care este cel mai uimitor aspect referitor la psihologie pe care ai dori să ni⁠-⁠l împărtășești sau pe care consideri că toată lumea ar trebui să-l știe?

Jussi Valtonen: Cel mai uimitor aspect? Hm. Aș vota în principal pentru o anecdotă despre B. F. Skinner, unul dintre cei mai influenți și renumiți psihologi din anii ’40 –’50. A fost profesor de psihologie la Universitatea Harvard și unul dintre cei mai de seamă specialiști în comportamentism ai tuturor timpurilor. Unii spun că opera întregii vieți a lui Skinner și întregul domeniu al behaviorismului au fost distruse de o singură lucrare – o recenzie aspră scrisă de Noam Chomsky, pe atunci tânăr lingvist, despre cartea lui Skinner, "Verbal Behavior". (Nu este în întregime adevărat faptul că întreaga paradigmă de cercetare a fost pe deplin desființată din cauza acelei lucrări, însă recenzia lui Chomsky, în care a expus motivele pentru care comportamentismul probabil nu va funcționa niciodată, a devenit mai faimoasă decât cartea lui Skinner și una dintre lucrările de bază în domeniul științei cognitive.). Skinner a fost rugat, de două ori cred, să citească recenzia lui Chomsky, dar a refuzat. A spus că știe că Chomsky nu i⁠-⁠a înțeles ideile, așa că nu are nici cel mai mic interes să-i citească lucrarea. Era posibil cel mai important și cel mai renumit răspuns la munca de⁠-⁠o viață a lui Skinner și el nici nu s⁠-⁠a obosit să afle ce spunea. Uneori mi se pare că asemenea cazuri dezvăluie mai precis cine suntem din punct de vedere psihologic decât multe dintre experimentele psihologice atent concepute pe care le realizăm.

De partea mai optimistă a răspunsului, aș alege probabil "funcția de interpretare a creierului stâng". Studiile realizate de Michael Gazzaniga și colegii săi pe pacienții cu "creier divizat" – pacienți ale căror conexiuni neuronale între emisfera stângă și cea dreapta a creierului au fost distruse – sugerează că există un subsistem cognitiv în emisfera stângă a creierului uman, specializat în crearea de povești care explică evenimente sau situații neașteptate, pe care nu le înțelegem. Dacă Gazzaniga și colegii săi au dreptate, există o parte specializată a minții noastre, ascunsă undeva în emisfera stângă, aparent aflată acolo pentru a genera povești care, în esență, încearcă să facă viața mai ușor de înțeles. Filosofii, savanții în literatură și romancierii ne spun, desigur, de multă vreme încoace, că oamenii creează povești deoarece acesta este modul în care (încercăm să) ne înțelegem viața. Constatările lui Gazzaniga în urma studiilor legate de pacienții cu afecțiuni ale creierului confirmă în mod extraordinar acele convingeri.

Ți se pare că umanitatea evoluează sau involuează?

Jussi Valtonen: Cu cât se schimbă mai multe lucruri, cu atât toate rămân la fel. Acestea fiind spuse, consider că am reușit să construim instrumente mai puternice ca niciodată care să distrugă ecosistemele de care depinde viața omenească. Eu sper la tot ce este mai bun și mă tem de ce este mai rău.