Fuga de realitate
ba încă și mai departe fuga de imaginație,
mai departe decât toate, fuga de tine însuți,
fuga dinaintea fugii, exilul
lipsit de apă și cuvinte, pierderea
de bunăvoie a iubirii și amintirii,
ecoul
care nu mai corespunde strigătului și acesta sună confuz,
mâna se preface într-una uriașă și dispare
informă, toate gesturile până la urmă imposibile,
dacă nu inutile,
lipsa de necesitate a cântecului, ștergerea
culorii, nici braț mișcându-se, nici unghie care crește.
Dar totuși, nu moartea.
Mai departe, viața: surprinsă în forma sa ireductibilă,
fără vreun ornament sau comentariu melodic,
viața la care aspirăm ca la o pace urmând trudei
(nu moartea),
viața minimă, esențială; un început, un somn;
mai puțină decât pământul, fără căldură; fără știință sau ironie;
lucrul cel mai puțin crunt din cele posibil să dorim: viața
în care aerul, chiar nerespirat, mă învăluie;
nicicând vreo istovire a țesuturilor; absența lor;
confuzie între dimineață și seară, fără vreo suferință,
pentru că timpul nu se mai împarte în secțiuni; timpul e suprimat, supus.
Nici moartea nici eternitatea sau divinul,
numai ceva care trăiește, minuscul, tăcut, indiferent
și o viață solitară,
asta vreau să obțin.
(trad. Walther A. Prager)
Prozator, autorul volumului Pelerinul (2020), Walther are o specializare în filosofie greacă și contribuie cu fragmente de proză și traduceri de poezie în reviste literare și pe site-uri cu profil cultural.
Joc și isterie în teatru. Danaidele lui Silviu Purcărete
Sangria
Jussi Valtonen: aș alege probabil "funcția de interpretare a creierului stâng"
Când citești despre ea, dragostea doare mai puțin
Ca fetele…
Ce cărți de vară ne-am rezervat?
Underground concetto
Despre iubire și nimic altceva
Pleoapele închise cu lacăt de fier
Copyright © fictiunea.ro