Îmi caut dreptul de a locui urmând

această geografie a țărilor aflate-n noapte

acolo unde brațele deschise spre iubire

sunt spânzurate-n latitudine pe cruci

în așteptarea desprinsă de pământ.

Întotdeauna

Întotdeauna

acolo unde mor copiii

nespus de blânde lucruri rămân fără de casă.

Din mantia durerii întinse de amurg,

mierla cu sufletul înnegurat

noaptea o-mbie-n plânset –

zefirul care-adie prin ierburi șovăinde

lumina cea din urmă punând-o ...

Fuga de realitate

ba încă și mai departe fuga de imaginație,

mai departe decât toate, fuga de tine însuți,

fuga dinaintea fugii, exilul 

lipsit de apă și cuvinte, pierderea

de bunăvoie a iubirii și amintirii,

ecoul

care nu mai corespunde strigătului și acesta sună confuz,

mâna se preface într-una uriașă și dispare

informă, toate gesturile până la urmă imposibile,

dacă nu inutile,

lipsa de necesitate a cântecului, ștergerea 

culorii, nici braț mișcându-se, nici unghie care crește. ...

Și în sfârșit trecem acum la domeniul morții,

care operează ca un escadron, o paranteză deschisă,

un paragraf și o cheie, o mână mare și o diereză; 

pentru care pupitru asirian? pentru care amvon creștin,

bătaia puternică a mobilierului vandal

sau, mult mai slab, accentul retras la începutul cuvântului?

Pentru a se încheia mâine într-o reprezentare falică,

în diabet și în oala albă de noapte,

într-o față geometrică, în defunct,

pentru asta devi ...