Au apărut

de peste dune,

au trecut în zbor

întețit

spre mare

sau spre un iaz stingher

sau spre oricare loc

în care lebedele zboară,

arzător, imaculat

inima ochilor lor

privind în jos

apoi în depărtare,

cuprinderea adâncă

a aripilor lor

luminată precum zăpada,

puterea claviculelor

găsindu-și ecoul

înăuntrul corpului meu.

Cum aș putea să nu le ador?

Cum aș putea să nu îmi doresc

ca una din ele să scape

o pană albă

doar ca să am

ceva în mână

care să îmi spu ...

Într-o zi, o vulpe înfometată căuta vreun animal neputincios să-l mănânce și să-și umple burta. Chiar atunci, pe poteca din pădure, venea leul. Vulpea și-a spus în sinea ei: Se pare că asta mi-e mâncarea, trebuie să încerc.

A fugit la leu, l-a luat în brațe și l-a umplut de sărutări. I-a spus bucuroasă: *Tu ești băiatul unchiului meu. Te-am cunoscut după ochi. Ochii regretatului meu unchi îi văd acum la tine. Dragul meu văr, cât mă bucur să te văd! Am cutreierat toată pădurea ca să te găsesc. ...

A fost odată ca niciodată. A fost o femeie care avea un singur fiu. Într-o zi, mama i-a spus feciorului: Copile dragă, ce-ai zice dacă am tăia unul dintre boii noștri, am coace pâine și am chema la ospăț pe toată lumea din satul nostru? Vine primăvara.[1] Dumnezeu este mare și o să ne dea un alt bou. La iarnă o să fim noi oaspeți la unul și la altul dintre săteni.

Feciorul i-a răspuns: Eu nu am nimic de zis, dar dacă în primăvară Dumnezeu nu ne dă un alt bou în loc, să știi că o să te pun pe t ...

Knut Isachsen s-a născut în 1968, locuiește în Oslo și este istoric al religiilor. A publicat poeme în Noi direcții în 1995. Lumină și minciună este volumul său de debut.

Citesc precum un vizionar

împart sensul

și apăs inima aproape de piept

Povestesc tot

ce stă scris

și urmăresc ceea ce se destramă

Adevărul nu crede asta

Când continuarea nu se susține

sunt eu cel care minte

●

Nu vorbesc cu tine

Fac lucrurile astfel încât să poți alege ușor

...

Fără formalități

Odată ajuns la spital i s-a părut o atmosferă atât de plăcută ,încât și-a lăsat corpul atârnat în cuierul de la intrare și a pornit direct spre morgă, ca să evite formalitățile.

​

Povestea copacului

Serile fără ploaie ne arată strălucirea soarelui, rămasă în frunzele prea obosite ca să soarbă atâta lumină. Frunze de soare. Par a fi o legiune romană care se odihnește înainte să înceapă o nouă bătălie împotriva puternicelor armate ale vântului, a ...

Într-o zi din vechime, un bărbat avea un măgar. Omul era sărman și muncise mult măgarul, îl încărcase mereu cu poveri grele. Acum, măgarul îmbătrânise și nu mai putea munci, așa că bărbatul i-a spus:

— Vreau să te duc pe câmp și să-ți dau drumul.

— Nicio problemă, i-a răspuns măgarul.

Bărbatul a dus măgarul pe câmp și i-a dat drumul. Abia se așezase măgarul să se odihnească la pământ când a văzut că se apropie o vulpe. Cum a văzut măgarul părăsit pe câmp, vulpea s-a și gândit cum să facă să- ...

Dintre toate milioanele de sms-uri pe care le trimitem în fiecare zi, există un număr mic ce nu ajunge niciodată. Undeva între emițător, punctul de plecare, satelit și telefonul receptor, mesajul se rătăcește. Unele dispar direct din atmosferă și se dizolvă în infinitul universului; altele plutesc pe sub nori, altele pot provoca mici erori instrumentelor de măsurare din aeronave sau pot, în straturile inferioare ale aerului, să distorsioneze semnalele pe care păsările și insectele le percep. Alt ...

Lângă satul sărac și lipsit de apă se întindea o livadă foarte mare. Avea apă din belșug și o mulțime de pomi fructiferi își făceau loc în livadă. Era atât de mare și de bogată în pomi fructiferi, încât nu puteai vedea dintr-o parte în cealaltă.

În urmă cu câțiva ani, boierul își împărțise pământul în parcele mici și le vânduse țăranilor, dar livada o păstrase pentru el. Pământul vândut țăranilor era pietros, abrupt și fără apă, în timp ce livada avea pământ bun și plat. Livada boierului era ce ...

Raluca de Soleil este artistx interdisciplinarx, scrie despre nebunie, queerness și interconectare. Poeziile lor sunt reacții creative la muzică, film și spectacol și intenționează să ofere un spațiu sigur pentru abordări intuitive asupra vindecării traumei. Își imaginează, învață despre și încearcă să practice alternative aboliționiste și intersecționale la sistemele de oprimare care locuiesc în mințile noastre și le împiedică să evolueze. Este autoarea volumului de poezii *Adulthood is a lif ...

Poul Lynggaard Damgaard (n. 1977) este un poet danez care locuiește în Aarhus, Danemarca. Din 2012, numele său este legat de Hald Hovedgaard, Centrul Danez pentru Scriitori și Traducători. Este membru al Societății sciitorilor danezi. Textele sale au fost publicate în diverse reviste și antologii internaționale. A participat la mai multe festivaluri internaționale de poezie din Europa (International Poetry Festival, "Ditët e Naimit", Edition XXI, 2017, Tetovë, Macedonia, "Orpheus", Internati ...

Era noaptea solstițiului de iarnă. Pe fundul mării, peștoaica bătrână își strânsese cei doisprezece mii de copii și nepoți în jurul ei și le spunea povestea:

"A fost odată ca niciodată. A fost un peștișor negru care trăia cu mama lui într-un pârâu. Acest pârâu izvora din peretele muntelui, iar apoi se vărsa într-o cascadă. Casa peștișorului negru și a mamei lui se găsea după o stâncă mare, sub o streașină de verdeață și mușchi. Noaptea, dormeau amândoi sub streașina verde. Peștișorul negru își ...

Doi bărbați săraci, amândoi îmbrăcați cu haine puține și ponosite, tremurau în gerul iernii. Unul dintre cei doi l-a întrebat pe celălalt: Și ție ți-e frig?

Al doilea bărbat, căruia îi clănțăneau dinții de ger, i-a răspuns: Da... Dacă aș muri ar fi mai bine decât să tremur în halul ăsta... Dar tu amice?

Primul bărbat sărac i-a răspuns: Da... Simt că, încet încet, îmi îngheață sângele.

Apoi, fără să mai stea pe gânduri, s-a dezbrăcat și hainele lui i le-a dat celuilalt bărbat. Apoi i-a sp ...

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost un bărbat tare ghinionist; pe orice punea mâna îi mergea prost și nu-i reușea. Până într-o zi, când și-a spus: "Gata! Așa nu mai merge, nu mai pot să stau și să mă uit cum toate îmi merg prost. Trebuie să plec și să-mi găsesc Norocul, să-l întreb când vine și rândul meu. Trebuie să găsesc o cale de ieșire din toate nevoile astea."

Bărbatul a pornit la drum. A mers până a întâlnit un lup. Lupul i-a tăiat calea și l-a întrebat: " ...

Fuga de realitate

ba încă și mai departe fuga de imaginație,

mai departe decât toate, fuga de tine însuți,

fuga dinaintea fugii, exilul 

lipsit de apă și cuvinte, pierderea

de bunăvoie a iubirii și amintirii,

ecoul

care nu mai corespunde strigătului și acesta sună confuz,

mâna se preface într-una uriașă și dispare

informă, toate gesturile până la urmă imposibile,

dacă nu inutile,

lipsa de necesitate a cântecului, ștergerea 

culorii, nici braț mișcându-se, nici unghie care crește. ...

You do not have to be good.

You do not have to walk on your knees

for a hundred miles through the desert repenting.

You only have to let the soft animal of your body

love what it loves.

Tell me about despair, yours, and I will tell you mine.

Meanwhile the world goes on.

Meanwhile the sun and the clear pebbles of the rain

are moving across the landscapes,

over the prairies and the deep trees,

the mountains and the rivers.

Meanwhile the wild geese, hig ...

Și în sfârșit trecem acum la domeniul morții,

care operează ca un escadron, o paranteză deschisă,

un paragraf și o cheie, o mână mare și o diereză; 

pentru care pupitru asirian? pentru care amvon creștin,

bătaia puternică a mobilierului vandal

sau, mult mai slab, accentul retras la începutul cuvântului?

Pentru a se încheia mâine într-o reprezentare falică,

în diabet și în oala albă de noapte,

într-o față geometrică, în defunct,

pentru asta devi ...

Stein Iden (n. 1966) este un poet și scriitor norvegian. Licențiat în literatură comparată al Universității din Bergen, Norvegia. Între 1997-2001 a fost profesor în cadrul Școlii de Literatură a Liceului Heimly. Autorul volumului de proză scurtă Pettersen m. fl. (Pettersen et al, editura Olav, 2005) și al volumului de literatură pentru copii intitulat 17. mai-tyveriet (Furtișagul din 17 Mai, editura Olav, 2004). Volumul de poeme haiku Gjest (Oaspete, editura Olav, 2003) reprezint ...

Am citit recent Father Said/Spuse Tatăl de Hal Sirowitz (Brooklyn, New York: Soft Skull Press, 2004) și m-a impresionat în primul rând prin legăturile lui cu spațiul natal. Hal SIROWITZ este un poet american din New York, Statele Unite ale Americii. Este laureatul mai multor premii, printre care Poetul Laureat al Cartierului Queens și Premiul Frederick Delius. În 2003 a fost beneficiarul unei burse din cadrul Fundației Naționale pentru Arte New York. Volumul său de poezie Spuse Mama a fost t ...

Oare ce-i în sufletul acestui băiat cerșetor,

Ceva ce eu nu aud, nu simt și nici măcar nu văd,

Ceva ce nu pot ști și nu pot înțelege foarte ușor,

Și totuși mă cheamă să mă întorc, să-l revăd?

Oare nu-i el decât o umbră lăsată de soare –

Un boț cafeniu de humă, un destin schimonosit?

Și totuși cântă firesc la flaut o melodie uluitoare,

De parcă Soarta nu l-ar fi tăiat cu un cuțit!

...

A Jorge Teillier

“La amistad es un pájaro

de amor con la cola cortada".

                            Jules Renard 

A esta mesa baja

la sangre de la memoria vuelta vino.

Hemos de beber como aldeanos sin apuro.

Por el puro gusto de vernos la cara

después de tanto tiempo.

Cuando pájaros jóvenes

solíamos rondar los nidales más

preciados.

A la vuelta de la esquina

nos esperaba el futuro cereal,

el aire, el vuelo.

Cua ...

Poemele de mai jos sunt puțin cunoscute în limba română, patru dintre ele fiind chiar inedite. Scrise de Baudelaire în diverse perioade de creație, ele nu au ajuns să facă parte din corpusul canonic al versurilor poetului. Totuși, lectura lor ne dezvăluie un Baudelaire burlesc, mânuind cu perfectă nonșalanță satira mușcătoare, dedându-se unor exerciții de virtuozitate compozițională și montând mici comedii sintetice în care rolul principal în joacă limba. Este o altă față a modernității baude ...

Poezie de dragoste

E atât de bine
să te trezești dimineața singur
și să nu trebuiască să-i spui cuiva
că-l iubești
când nu-l mai iubești.

15%

ea încearcă să obțină
chestii de la bărbați
pe care nu poate să le obțină
fiindcă nu e cu 15% mai drăguță

30 de cenți, două bilete, dragoste

mă gândeam intens la tine
am urcat în autobuz i-am dat șoferului
30 de cenți și i-am cerut două bilete
înainte să-mi da ...

Maestru al frumuseții, meșter al fulgului de nea, 
inventator inimitabil, 
decorator al Pământului, atât de superb & diferit de plictisitoarea Lună 
mulțumesc pentru acest cadou.

Am compus o rugăciune de dimineață pentru tine, 
conține, cu precizie, tot ce contează. 
Începe așa – Facă-se voia Ta. 
Mi-a luat două zile s-o scriu. Nu are pretenții de elocvență.

Ai venit și m-ai scos de-atâtea ori 
din anii mei disperați, fără ieșire. 
I-ai lăsat pe prietenii mei strălucitori să se ...

Considerată de mulți critici, dar și de cititorii obișnuiți, printre primii poeți lirici contemporani americani, Louise Glück s-a identificat cu o varietate de stiluri retorice, altele decât poemul liric tradițional, care rămâne punctul ei forte. Poeziile sale individuale sunt citite cel mai bine în contextul unor volume de versuri, rostite de voci concurente într-o relație deschisă, dialogică sau într-o secvență care le oferă o dimensiune narativă. Poeziile ei variază de la confesionalismul ...

Ne-am trezit în plină revoluție a zăpezii,
steagul ei alb flutură peste toate,
peisajul a dispărut,
nici măcar un șoarece nu punctează golul,
și după aceste ferestre

clădirile guvernamentale sunt îngropate,
școlile și bibliotecile îngropate, poșta s-a dus
sub nămeții tăcuți,
calea ferată delicat blocată,
lumea a căzut în uitare.

În curând, o să-mi pun cizmele
și-o să pășesc afară ca pe apă,
câinele meu o să salte ca un delfin
și eu o să scutur o creangă încărcată,
un ...

Ei spun că am privit înapoi din curiozitate.
Dar poate am avut și alte motive.
Poate îmi părea rău după vasele mele de argint.
Sau din neatenție, când îmi încheiam sandala.
Ca să nu mai văd ceafa virtuoasă
a soțului meu, Lot.
Înțelegând brusc că nici de-aș cădea moartă
el nu s-ar opri din drum.
Sau din nesupunerea omului umilit.
Să văd dacă suntem urmăriți.
Înfricoșată de tăcerea lui Dumnezeu, sperând că s-a răzgândit.
Fiicele noastre dispăruseră după deal.
Îmi simțeam ...

Se vede că ți-e rău.

Dar o putem rezolva noi cumva.

Nu?

Adevărul e că ești cam distrus.

Auzi ce-ți spun.

Nu ești singur.

Și ți-ar prinde bine o mînă de ajutor, după o zi în care ți-ai făcut bagajele

pe întuneric, ai luat autobuze spre nord, ți-ai lăsat scaunul pe spate

și ai rînjit și spaima ți s-a cățărat pe picioare,

ți-a trecut printre degete și prin păr…

Sunt tot timpul aici, răbdător.

Mai știi tu pe altcineva ca mine.

Eu zic să te gîndești la ea așa cum merită:

încă un nume ...

Într-o seară mama a hotărât că e timpul să-mi spună despre
ceea ce ea numea plăcere deși se vedea că toată
ceremonia îi dădea un fel de neliniște, pe care a încercat
s-o acopere luându-mă de mână, de parcă tocmai murise cineva din familie -
a continuat să mă țină de mână cât a vorbit
și ce spunea era mai degrabă un discurs despre inginerie mecanică
decât o discuție despre plăcere. În mîna cealaltă
avea o carte din care cred că-și luase datele principale.
Făcuse același lucru c ...

Și iar am alunecat peste orizont
și luminile Tulsei s-au derulat în fața mea.
Ah, uită-te la tine, am spus,
ești ca o lumină uitată pe prispă
aproape treizeci de ani. 

Nu te ambala,
Ron. Da, luminile sunt ținute aprinse pentru tine și oricine
altcineva vrea să se năpustească spre mine într-un flux de lumină,
mi-a spus orașul, treaz, dar știam
că ești tu. Cine altul mi-ar vorbi așa?
I-am zis, Întotdeauna a fost ceva special între noi,
nu?

*Da, între ti ...

Uneori, la trezire, își închidea
ochii, să vadă casa albă, încă o dată,
casa din somn, pe care n-o avea
și unde nu intrase, oricât încercase, disperată.

Ce-mi spunea despre acea casă?
Poartă albă; verandă; ușă cu luminator;
deasupra țărmului pietros, acoperișul cu terasă;
Vânturi sărate scuturând pinii din decor.

E-acum acolo, oriunde-o fi acel ceva?
Doar un nebun poate spera să dea pe mare
de portul proiectat de-o minte visătoare.
Noapte de noapte mă îmbarc, iubi ...

Dumnezeu are milă pentru copiii de grădiniță,
pentru copiii de școală – mai puțin.
Iar de adulți nu i-e milă deloc.

Îi părăsește
și uneori ei se târăsc pe burtă
în nisipul fierbinte și aspru,
caută însângerați adăpostul.

Poate
o să-i fie milă de cei ce iubesc cu adevărat
și o să aibă grijă de ei
și o să le facă umbră
ca un copac deasupra celui adormit pe-o bancă.

Poate și noi o să cheltuim pe ei
ultimii noștri bănuți de bunătate
moșteniți de la mama,

Așa, ca feric ...

Asta e doar ca să-ți arăt cine e șeful pe aici.
Să pășești cu dreptul în viață, ca să zic așa.
Să-ți intri în mână, ca să zic așa.
Poți s-o înduri ca un bărbat
sau să plângi ca un copil mic.
E alegerea ta. N-are nimic de-a face cu Mine.
Dacă ai atitudinea potrivită
poți să trăiești al dracului de interesant,
cu toate recompensele pe care ți le aduc curajul
și frumusețea acceptării condiției tale.
Și gândește-te cât bine le-ai face alor tăi,
mamei și tatălui tău, bunicilo ...

Aveam de făcut o treabă în Italia
și, plini de noi înșine
(de condiția noastră
de Poeți din America) am plecat
de la Roma la Fano,
ne-am întîlnit cu primarul,
ne-am conversat pe una-alta
(ce înseamnă flat drink,
a întrebat cineva, ce
înseamnă cheap date). Ne recunoșteam

în literații italieni omologii:
academicul, apologistul,
arogantul, amorosul,
rebelul, superficialul – plus
un administrator (conservatorul), într-un costum
de un gri regulamentar, care, ca un bun ghi ...

Hei, arăți exact ca poza ta de pe Facebook.
Nu, nu arăți! Îți citesc porii ca pe o hartă
a tot ce e greșit cu lumea
plus tot ce în regulă cu ea. Câmpuri și câmpuri
de narcise și roze și maci extinzându-se
până la marginea teritoriilor
sălbatice, virgine, neexplorate cu balonul.
Care-i cuvântul pentru asta? Se-adună
ca tăcerea între coapsele mele și mi se îneacă
în gât precum consoanele
golite de silabe. Oooooooooo
și-apoi nimic. Stau pe marginea drumului
și mi se citește ...

Spre sfârșitul lui august, după ploile grele și soarele

de-o săptămână, se coceau murele.

La început, doar una, un cocoloș mov, strălucitor

printre altele, roșii, verzi, tari ca niște noduri.

O mâncai și dulce îi era carnea

ca vinul îngroșat: sîngele verii în ea

lăsînd pete pe limbă și poftă de cules.

Cele roșii s-au înnegrit și pofta ne-a trimis

cu bidoanele pentru lapte, toate oalele și cutiile

până unde mărăcinii zgâriau și iarba udă ne albea cizmele.

În jurul izlazelor, câmpuril ...

FLORI

Cei mai mulți bărbați se gândesc rareori
să facă gestul, măcar tu ai încercat.
Era cât pe ce să-mi cumperi flori
dar ceva s-a întâmplat.

Florăria se-nchisese. Sau aveai
îndoieli – cele pe care minți ca ale
noastre le rumegă întruna. Sau nu știai
dacă o să vreau florile tale.

Când mi-ai spus am zâmbit și te-am îmbrățișat.
Acum nu mai pot decât să zâmbesc.
Și uite, florile pe care aproape mi le-ai luat
în continuare nu se ofilesc.

(trad. Dan SOCIU) ...

La mare distanță II

Deși mama murise cu doi ani înainte

tata încă-i ținea pe pat perna din trusou

și lînga perna ei sticle de apă fierbinte

și îi reînnoia abonamentul la metrou.

Nu puteai să-l vizitezi oricînd. Oricine venea

la el, cu-o oră-nainte trebuia să-l sune,

strîngea lucrurile mamei și le ascundea

ca și cum iubirea ar fi fost o infracțiune.

Nu voia să riște priviri neîncrezătoare

deși credea că-n curînd o să-i audă cheia

în broască, să-i pună capăt orelor amare. ...

Plin de cuțite

1. Are spatele plin de cuțite. În jurul lamelor sunt bilețele cu însemnări.

2. Doarme cu fața în jos în interiorul unui contur desenat cu creta în jurul lui.

3. Mereu are de furcă cu detectoarele de metal.

4. La aniversări, există posibilitatea să fie întrebat: ați putea să-mi împrumutați unul din cuțite să feliez acest tort de ciocolată?

5. Preferă să stea cu spatele la perete. În restaurant, se așează la masa din colț.

6. Un detectiv îi pune întrebări despre bil ...

Andrew Singer

Exil

(partea întâi)

“Exile" – cuvântul își strânge mâna cu cele cinci litere ale ei

peste cele două mâini ale mele, cățărându-se

tăcut prin eterul de vaselină –

fiecare deget-îmblăciu al mâinilor mele

este un fugar acum, un corp întrezărit

avântându-se printre coloanele de cărămidă ale unui portic –

edificiul stingerii ținuturilor.

Exil – mână înmănușată, omniprezentă,

ramnificație bestială desfăcându-se în jos pentru a atinge

și, paradoxal, a prinde grohotișul –

pa ...

Broadway melody

O femeie de vârsta mea dezbrăcată e un coșmar.
O femeie de vârsta mea dezbrăcată e un coșmar total.
Nu contează. De ce să conteze.
Nimeni n-o spune pentru că e rar
să fie cineva dispus s-o șoptească măcar
pentru că e ca și cum ar cumpăra spațiu de reclamă s-o afișeze.

Să afișeze cât de oribilă e viața după ce moare
cîâ de oribil e să-și tot tragă ultima răsuflare
când continuă să trăiască.
Urăsc cuplurile bătrîne când încearcă să ...

Sonet XLIII

Ce buze-am sărutat, unde și cînd

am uitat; și ce brațe m-au ținut

strîns pînă dimineață. A-nceput

să plouă, fantome vechi bat oftînd

la geam și-așteaptă-n noapte să răspund.

Aud în inimă un țipăt mut

îi plîng pe cei ce i-am uitat demult

bărbați ce fețele-n trecut și-ascund.

Astfel în iarnă un pom însingurat

nu știe ce păsări îl fermecau

dar simte-n crengi tăcerea adîncă:

Nu știu buzele cui mă sărutau

știu doar că vara-n mine a cîntat

cîndva și că în mine nu mai cîntă ...

LUKOIL

Când vine Paștele și cerul devine mai blând

și toți sunt mai intenși, și spun vorbe ca Paște, Înviere

atunci morții încep să se răsucească în pământ

și-și fac loc cu coatele în noroiul rece.

Am fost nevoit să-mi îngrop prieteni

știu cum e să-ți îngropi prietenii în noroi

cum își îngroapă un câine osul

și să aștepți până când cerul

devine mai blînd.

Pentru unele grupuri sociale

astfel de ritualuri sunt foarte importante

mă refer, în primul rând, la afaceriștii mijlocii ...

Un popas în pădure, în cea mai lungă noapte a anului

Cred că știu a cui e pădurea.
Dar casa lui e-n sat, altundeva;
Și n-o să afle că m-opresc
să-i văd copacii îngropați în nea.

Căluțul simte că e nefiresc
în mijlocul sălbăticiei să-l popresc,
la iazul înghețat, sub cerul de cerneală
și-n jur luminile descresc.

Își sună clopoțeii, trage de zăbală
să-ntrebe dacă nu e o greșală.
Iar altceva nu se aude-oricum:
vîntul blînd, ninsoarea domoală.

Codrul e-adînc, întun ...

Consumat

De ce să crezi în magie,

să te prefaci interesat de astrologie

sau de tarot? Adevărul e că ești liber, 

iar ceea ce ți se poate întâmpla

azi, nimeni nu știe. E posibil

ca personalitatea să-ți treacă 

printr-o transformare radicală în următoarea

jumătate de oră. Așa se întîmplă. Ești consumat

de încrederea în justiție, de speranța 

într-o lume mai bună, de raționalitatea

destinului, de vise, de minciuni

și batjocuri – Nimeni nu obține 

ceea ce vrea. O stea neagră trec ...