O persoană oarecare îți poate spune: "să nu iei NICIUN lucru în serios".

Ce s-a întâmplat acum se întâmplă tuturor. Toți plecăm.

Eu nu răspund politicos.

O altă persoană îți poate spune: "Îmi place numele tău".

Eu îi răspund politicos:

"Mulțumesc, l-am primit de ziua mea. Între timp

a început să mi se potrivească. Nu toți

au acest noroc." ...

La școală, doamna are glasul pițigăiat și se lungește după fiecare copil, de parcă dă cumva să-l prindă și să-l muștruluiască. Îl strunește cu hățuri sau chingi. Vorbele multe fac un căpăstru. Mai multe fraze – o botniță.

Doamna se supără urât dacă râdem în oră sau avem porcușori pe caiete. Am propriul clasor cu amprente la final de caiet. Și ștersături cu lama cât cuprinde. Literele par că intră cu totul în pagină și mă dau gata. Simt că mă dilat în haine și le fac de câteva numere mai mari. ...

Când spunem Ficțiunea, intrăm automat într-un fel de Narnia a scrisului, pe niște tărâmuri care sunt atât de la îndemână și totuși par atât de îndepărtate. Pe care vrem cu tot dinadinsul să le cunoaștem, să le explorăm, să fie ale noastre, chiar și pentru o scurtă perioadă de timp. Acolo creștem sau ne creștem. Cu fiecare număr, parcă suntem mai bogați sufletește, parcă așteptăm să vedem ce a mai scris unul sau altul, ce ne mai spune, ce ne mai împărtășește, pe unde ne mai poartă, cine pe care ...

La început a fost gunoiul. Și gunoiul maidan s-a făcut.

Găunos. Când plouă, pe maidan miroase a zacuscă oțetită.

Marginile șanțului atârnă lângă șosea ca jumările de cauciuc ale unei mingi sparte.

Când plouă, maidanezii beau apă de acolo. Lipăie fericiți. Dau din coadă. Ling cu jind pielea curată, miros atent scalpul meu fără purici. Mă gândeam că în coșmar, adesea puricii simt cum le mișună câinii pe scalp.

Când mă plimb, îmi place să suflu în păpădii și să mișun printre copii. Să îi scar ...

Mirosul e ultimul care se uită. Inspiră pe mai departe. Poate ca timpul nu e liniar. Poate că avem, ca într-un joc video, harta întâmplărilor care urmează să se desfășoare. Și dacă totuși ai putea decodifica longevitatea. O femeie se tunde cheală pentru a-și cinsti cumva mama moartă de cancer. Feminitatea ei se pune pe pauză. E în remisie. Visele îi sunt metastaze Trecutul e un fel de tărâm pe care nu prea îl mai putem vizita, doar aminti. Visele rămân în corp pentru totdeauna, ca atunci când ai ...

Knut Ødegård s-a născut în 1945 la Molde, Norvegia, și a debutat în 1967. De atunci a publicat peste cincizeci de cărți, multe volume de poezie, două romane, două cărți despre Islanda, o piesă de teatru și câteva reinterpretări. Cărțile sale de poezie au fost traduse în 43 de limbi, fiind cel mai tradus poet norvegian contemporan. A fost fondatorul Festivalului Bjørnson, Festivalul Internațional de Literatură Norvegian și, timp de zece ani, președintele acestuia, organizat în omagiu laureatul ...

Pornind de la imaginea atașată vă invităm să scrieți povestea celor doi sau a unuia ori a celui care privește spre ei.

Au participat mulți scriitori la jocul nostru de pe grupul Ficțiunea:

https://www.facebook.com/groups/763098094356833

Și am ales câteva texte, pe care le puteți citi și voi. Vă așteptăm pe grupul revistei, cu o nouă provocare, în fiecare sătămână.

Ileana Marin

Privitor într-o expoziție: Tablou impresionist, cu urmele dorinței de a picta în plein air, dar pe o ploa ...

Mulți nu ar vrea să fie împreună, uneori vor, despre ceea ce vor, asta nu prea e clar uneori. Acțiunile simple fac oamenii mai buni când sunt lăsați mult timp singuri cu ei. Nimic mai mult. Mental, aproape debilitant, te redescopereai, într-o nouă formulă, în timp ce ne cuibăream unul în altul, ca într-un cocon comun, stând sub două nuanțe de lumină care se potriveau cu privirile, purtând aerul acela boem dintr-o viitoare fotografie de copertă a unei reviste retro-glamour. Își întorcea doar ment ...

Cu timpul ajungem să tragem tare de noi, mai ales când cineva pleacă. Ajungeam aiurea, prin cartiere mărginașe, prost luminate, cartiere apatice, cafenele de prost gust. Ceva trebuia schimbat. Poziția lui, dreaptă și pală, apărea constant, ca o imagine de pe un film vechi, ușor blurată.

Pentru orice există mai tot timpul cineva care a scris ceva.

Despre asta.

Despre altceva

Despre similarități apasătoare.

Despre alții și alții și alții s-a tot scris.

Răceala din oase, monturile de fri ...

Dintre toate milioanele de sms-uri pe care le trimitem în fiecare zi, există un număr mic ce nu ajunge niciodată. Undeva între emițător, punctul de plecare, satelit și telefonul receptor, mesajul se rătăcește. Unele dispar direct din atmosferă și se dizolvă în infinitul universului; altele plutesc pe sub nori, altele pot provoca mici erori instrumentelor de măsurare din aeronave sau pot, în straturile inferioare ale aerului, să distorsioneze semnalele pe care păsările și insectele le percep. Alt ...

​ Despre și cu M. 32(0)

Toate păreau în regulă.

Treaba stă în felul următor: printre sughițuri și plânsete, încerc să învăț să merg.

Sunt vânătăi peste tot și mă doare fundul.

Bicicleta mea mă aruncă direct cu capu-n noapte. ¨

*Același scârțâit al lanțului care-ți spune ai nevoie de somn, pune mâna și mai trage pe dreapta-n somn, leagă bicicleta undeva unde știi c-ai s-o găsești a doua zi, ia un taxi spre casă, în taxi, în timpul marii odi ...

În curând, vom uita cu totul de noi.

Rugăciunile nu sunt doar vorbe goale.

Libertatea este doar atunci când te predai cu totul.

În acest joc de-a implozia, nu prea exista prea mult spațiu

pentru erupție.

Uneori, să pleci este la fel de ușor ca un gest ocazional și

la fel de simplu cât să eliberezi

un lampion pe cerul nopții.

ceva adus cu tine, de care

nu ai vrut nicicum să te desparți.

Un maidan se îndepărtează, se coboară și se ridică spre nicăieri, o ma ...

Aici în provincie facem câte o bucurie pe seară.

Aici creștem copiii cu covrigi și suc la cutie cu paiul.

Fluxul ăsta continuu te încarcă și te neglijează în același timp.

Scamele înserării puțin praf, toropeala plăcută a cadrelor.

Repaus.

Zăpușeala din cap.

Acasă mereu străină, mereu alta.

Noaptea era mult mai lentă ca orice mișcare de om mahmur. Nicicând nu eram mai agilă, am făcut din liniștea mea culcușul preferat acasă.

Din când în când ațipeam toropită, cuibă ...

Daniella Louisa Andreasen este o poetă feroeză din Tórshavn, născută în 1975. A studiat la Universitatea din Insulele Feroe. S-a mutat apoi în Danemarca, fiind unul dintre primii și cei mai importanți bloggeri feroezi. Andreasen a scris despre maternitate, boli mintale, viața sexuală și abuzul de substanțe în termeni cruzi, fără perdea, care au șocat cititorii din Insulele Feroe. A debutat în 2011, a debutat cu o colecție de povestiri, Dilema, inspirată de blogul ei. Monologurile, narați ...

În minte ta e un câmp vizual plin de ce făceai acum cinci, cincisprezece ani, umplându-ți plămânii de aerul alocat amintirilor, cu spectacolul bogat și încet-încet al rememorării. În ceea ce privește amintirile, ele sunt, în mare parte, nedistingibile: aici jucăria preferată avea culoarea roșie, acolo albastră; aici o pereche de mâini murdare te țineau de mână ore în șir, acolo o pereche de mâini murdare erau stigmatul autoexilării. Suntem cultivatori ai amintirilor preferate. (Sau nu). Povestim ...

Aș putea citi Dragostea când te doare (carte colectivă), la un vinars, băut undeva, la un foc de tabără, unde se face și gulaș la ceaun. Pentru că nu doar citești poveștile, ci te identifici cu ele, le (re)trăiești, le (re)dai viața. Poți căuta o figura care-ți poate spune și ție povestea, te poate reprezenta cineva, poți adăuga printre povestiri propria mărturisire, fie ea și în gând.

Pentru Translucid de Ligia Pârvulescu se potrivește un vin Rioja, pe o plajă stâcoasă, în locuri prec ...

Poul Lynggaard Damgaard (n. 1977) este un poet danez care locuiește în Aarhus, Danemarca. Din 2012, numele său este legat de Hald Hovedgaard, Centrul Danez pentru Scriitori și Traducători. Este membru al Societății sciitorilor danezi. Textele sale au fost publicate în diverse reviste și antologii internaționale. A participat la mai multe festivaluri internaționale de poezie din Europa (International Poetry Festival, "Ditët e Naimit", Edition XXI, 2017, Tetovë, Macedonia, "Orpheus", Internati ...

Ioana Miron are două aripi de spumă, o știu bine, pentru că adeseori rămâne la cafeneaua zenobilor, ca să și le întindă la soare, două aripi albastre, care au cel puțin 3000 de stadii la bord, care au zburat pe deasupra Tamisei, pe la Gibraltar și chiar mai departe. Iar de câte ori întinde aripile rămân în urmă cuvinte, ca petalele de cicoare, ca dorințele uni om melancolic.

1. În care dintre poeme tale încap cele mai multe obiecte?

În acest poem, dintr-un volum în lucru:

*Se spune ...

Momentele cheie par a fi predestinate

am văzut o fată târându-și tatăl cu forță printr-un magazin

și tatăl meu a remarcat: îl cam joacă pe degete.

Am râs, nu am răspuns. 

La urma urmei, tata nu va mai mânca înghețată. 

Umbrele copacilor dau sau nu timp plantelor

De umbre în întuneric ne e frică sau nu

Umbrele de departe ne pot face rău umbra lui niciodată

Singur, pe neașteptate, într-o sâmbătă seara, dai drumul la melodii vechi 

Absorbi aerul familial, freamătă ambiental ventilatoa ...

 

O oază blândă/ un timp al schimbării 

o luăm de la capăt cu apartenența/ e liniștea dinaintea cuvântului acasă

*co-dependent de amprente străine*

un albastrul neclintit al mării liniștite,

dar niciodată apele calme nu sunt liniștite în adâncuri.

Uneri suntem insule acolo unde

pentru scurt timp

eșuează fericirea 

elogiul naufragiului

calmul nu e cel dinaintea furtunii

e cel care te absoarbe în talaz din gânduri 

Un corp c ...