La început a fost gunoiul. Și gunoiul maidan s-a făcut.

Găunos. Când plouă, pe maidan miroase a zacuscă oțetită.

Marginile șanțului atârnă lângă șosea ca jumările de cauciuc ale unei mingi sparte.

Când plouă, maidanezii beau apă de acolo. Lipăie fericiți. Dau din coadă. Ling cu jind pielea curată, miros atent scalpul meu fără purici. Mă gândeam că în coșmar, adesea puricii simt cum le mișună câinii pe scalp.

Când mă plimb, îmi place să suflu în păpădii și să mișun printre copii. Să îi scarpin în cap. Să îmi trec degetele roase la vârf printre fire răzlețe și moi.

Batem mingea. O dăm de pereți, cum s-ar zice, scoatem untul din ea.

O vezi, n-o mai vezi? Am s-o dau fără jenă în geam. O să treacă prin cioburi și gura vecinei, carevasăzică prin foc și pară.

Când ți-e frică să nu fii certat, găsești mereu ceva de făcut. Și zâmbești.

Copiii aici zâmbesc mai rar. Provincia ustură.

Orașul mic îi înghesuie și mai tare.

Ei or să crească mici.

La noi au început să se facă din nou copiii.

Băieții pun capul pe burta mamei gravide și se gândesc la fotbal.

Burțile-mingi. Dumnezeu acolo sus are grijă de burțile-mingi. Tata spunea că femeilor cu burtă le doarme câte un înger în poală, gata să fie doici pentru gânguritorii prematuri sau la termen. Cumva-cumva, se poate. Poveștile nespuse trebuie căutate și despăturite.

Tata îmi citea mereu povești la culcare.

Cuvintele erau împăturite în cărți și scoteau zâne și alte zorzonele din astea numai în somn.

Dacă ai să fii om bun, ai să fii om mare.

De prea multă tăcere, poți face bătături pe limbă. Și plângi.

Așa. Sacadat. Cu pauze de respirat. Cu sughiț. Sau fără sughiț.

Când îți faci în casă depozitar pentru umbră și te baricadezi în pat, asta nu-i de bine. Te împuținezi.

La orice non-stop, poți căpăta achiziții urbane de primă mână: covrig cu mac, șervetele de buzunar 50 de bani bucata fiecare. Mă uit. Pipăi prin pungă. Cumpăr.

Săru̕mâna, o zi bună.

Mai poftim.

Aici în provincie facem câte o bucurie pe seară.

Aici creștem copiii cu covrigi și suc la cutie cu paiul.

Când eram mică, obișnuiam să bag noaptea degetu’ în buric. Musai arătător să fie. Uneori scoteam scame. Dar asta mai rar. Poate așa arată fetușii deficitari: se autoexilează afară prin buric.

Puțin balonată, dar până te măriți trece. Altfel ar trebui să te măriți cu burtă și să fie urât

​ Și râde lumea.

​ Și se aude în bloc. Și strângem cu rușinea.

În vârf de arătător ca steagu’ fâlfâind la primărie, uiteeeeeee vinaaaaa! Mi se fâlfâie. Numai că...

​ Nu poți să bei. Să te faci muci. Să vomiți la baie, ei

​ gata acum valsul mirilor. Festin. Chiuială.

​ Ia-ți mireasă ziua bună/ de la mă-ta că-i nebună

​ I-aaauzi iaaa! Iuiu iuuuuu!

Până mă mărit trece.

Cu picioarele am terminat-o demult. Pe la vreo 10 ani încă mai dădeam zor la ros.

Doamni-Doamni mititel rodea unghii?

Tata s-a spălat pe picioare în lighean cu apă fierbinte și sare să-i tai unghiile. Din carne și până în carne. Rase. La temelie. Până dau de falangă. Sau nu dau de falangă. Asta ar fi comic. Imposibil de făcut cu unghiera.

Puțin puroi și gata.