Dacă tai venele unui poet

atunci când el a trecut dincolo

peste granița lumii

la fierăria razelor

nu o să curgă sânge

o să curgă mult albastru

uneori turcoaz

și uneori verde

apoi la un moment dat

va ieși

un colibri

de topaz.

Vis despre suferință

Suferința e o apă adâncă,

întunecată, fără pești,

o apă moartă, o apă oarbă.

Îmi tot spun:

trebuie să înveți să înoți

trebuie să ieși la suprafață

să dai din brațe

să mergi mai departe

să crezi soarele

că undeva e o insulă

în care e liniște, ca un fel de fericire timidă,

în care te poți întinde

te poți odihni

te poți uita

e suficient!

Apoi râzi.

Râsul e în minte ca o zi de vară

ca un cuptor de ars mizerii, nervi, poveri, necazuri;

râzi isteric și înjuri și înveți să înoți

zilnic;

uneori îi scrii cuiva din insulă mici scrisori despre eșec,

despre rănile destinului, despre sângele subtil al sufletului,

despre masacrul licornilor...

închei optimist ca să nu-l întristezi

ca să nu strici totul

ca să nu sufere!

Ca o despărțire

trupurile femeilor de 40 și de 50 de ani

au ceva din voluptatea ruinelor

din seducția stafidelor

ele ard

ca o despărțire

fac vinul foarte dulce

lasă

dureri de cap

Loc de oftat 1

încep

să semăn

cu bătrânii aceia

care stau

pe bancă

și privesc în gol

în golul care o să-i înghită

Oftatul de a fi

ai dreptate,

există oftatul de bucurie

mi-a spus poeta Liliana Ursu

da, i-am răspuns

oftatul de a fi

are valoarea surâsului

e ca o liniște

ca o retragere în sine

ca ora nopții în care citești

și nu te tulbură nimeni

oftatul e un răgaz

e ca și cum ți-ai trage sufletul

...ți-am povestit despre amerindienii din California?

m-a întrebat poeta Liliana Ursu

se temeau să se ducă cu trenul

pentru că le-ar fi rămas

sufletele în urmă

eu mă gândeam la bunica Nastea

care după fiecare sperietură

mă mângâia

și mă întreba blând:

ei, ți-a venit sufletul la loc?

Din volumul de inimă albastră 20.50