nr.crt.

Săptămânal de cultură independent

Mihai Păun: actorii tineri își doresc partituri complexe

Teatrul Dramatic "Fani Tardini" din Galați a montat "Martiri" de Marius von Mayenburg în regia lui Adrian Iclenzan. Vreau să îl felicit pe Mihai Păun, tânărul care joacă în rolul principal, Benjanim. Un actor care nu fuge de un rol greu, complex, care duce un spectacol întreg la o intensitate demnă de toate aplauzele. Un adevărat model pentru tinerii din generația lui!

Curajos și complex, emoțional și firav în pasajele care îi cer asta, pătruns de o misiune divină și plin de forță în altele, mistic și erotic, Mihai Păun face un mare rol, așa cum demult n-am mai văzut pe scenă. E o bucurie să vezi că un actor atât de tânăr nu fuge de un rol mare!

Felicitări și Teatrului Dramatic "Fani Tardini"! E o suită de piese actuale care încântă. Cele mai recente producții pe care le-am văzut sunt "Bujor" (regia Leta Popescu) și "Martiri" și mi-au plăcut foarte mult amândouă. Regizori tineri, talentați, cu viziuni curajoase.

Mihai Păun a avut amabilitatea de răspunde la câteva întrebări pentru revista "Ficțiunea". Vă invit să-i citiți, mai jos, răspunsurile.


Mihai, cum e să duci un rol atât de solicitant? În "Martiri" ești tot timpul pe scenă, joci în toate actele, trebuie să treci de la calm sau erotism la nervul unui profet religios. Te marchează rolul înainte și după ce îl joci?

Este într-adevăr solicitant atât fizic cât și psihic dar nu pot spune că mă simt "devastat" emoțional sau fizic. Este un exercițiu destul de delicat de atenție și de reactivitate pentru mine ca actor. Pentru ca rolul pe care îl am în acest spectacol sa funcționeze este necesară, în opinia mea, o doză de atenție destul de mare și prelungită pe tot parcursul său. Sunt două ore de spectacol în care este necesar ca eu sa fiu conectat la ceea ce se întâmplă și să las acele lucruri (replici sau acțiuni ale diverselor personaje cu care interacționez ) să mă modifice. Poate că singurul lucru care m-ar putea marca ar fi o răceală zdravănă, pentru că pe tot parcursul spectacolului joc ud. Sau poate eventuale probleme cu spatele de la acea cruce pe care trebuie sa o car (care este umpluta cu ciment). Dar deocamdată am scăpat...


E o lume tulbure azi. Văzând "Martiri", ai spune că cineva s-a gândit la ceea ce se întâmplă azi în Israel. Nu e un text despre lumea musulmană, e un text despre fanatismul religios creștin. Acela pe care noi îl credeam apus... Cum simți, ca actor, legătura asta dintre evenimentele fierbinți ale zilei și rolul pe care îl interpretezi?

Eu personal nu încerc sa fac astfel de legături pentru că nu simt că mă ajută în spectacol. Dar, într-adevăr, poți găsi similitudini între subiectele abordate în spectacol și evenimente recente. Pentru mine e vorba despre un om, un adolescent și universul lui. E mult mai interesant când publicul face astfel de legături.


Crezi că tinerii de azi fug de roluri complexe? Cum vezi generația din care faci parte? Sunt multe tentații în lumea teatrului azi, de la tot felul de show-uri ușurele, la prestații de tip stand-up. Vorbește liber, te rog, despre importanța actorului, așa cum îl văd tinerii din generația ta.

Nu cred asta. Sunt absolut convins că mulți actori tineri își doresc partituri complexe, din care pot învăța cât mai mult și prin care își pot depăși limite sau bariere pe care le-au descoperit la ei înșiși. Nu cred că fug. Poate că, pentru mulți, nu a apărut încă ocazia... E foarte important și cu cine lucrezi in echipa de creație, pentru că de multe ori puțină încredere poate face minuni. Nu aș ști să-ți spun cum vad generația mea, nu prea mă gândesc la asta. Sunt convins că sunt mulți actori tineri care sunt foarte muncitori și talentați. Eu încerc să-mi fac treaba cât de bine pot cu resursele pe care le am in pătrățica mea. Câteodată se întâmplă să iasă lucruri bune, iar câteodată lucruri mai puțin reușite.

Nu știu dacă sunt tentații sau nu. Eu mă gândesc la ele că fiind lucruri pe care le poți face ca să acumulezi experiență sau să înveți ceva nou. Am cochetat și eu cu stand-up-ul, mi-a plăcut și cred că a fost un exercițiu bun. A tât cât a fost, am învățat niște lucruri. Cochetez și cu improvizația și show-urile de improvizație, din nou din dorința de a acumula niște experiență într-o zonă diferită care poate adăuga plus valoare. E greu să-ți găsești locul, deci, prin urmare, trebuie să încerci cât mai multe zone și să vezi unde te simți bine.

Nu știu cum vede generația mea rolul actorului. Cred că, dacă am putea să întrebăm fiecare actor tânăr asta, am primi răspunsuri foarte diverse și, probabil, pertinente. Eu personal, sincer să-ți spun, încă încerc să găsesc un răspuns. Nu-l am și cred că e cam devreme pentru mine să-l am.


Ce mesaj îți dorești să transmiți publicului prin acest rol? Sau, altfel spus, ce ți-ai dori să înțeleagă publicul din drama lui Benjamin? Există o învățătură la mijloc sau e doar o felie de viață pur și simplu?

Nu-mi doresc sa le spun nimic personal. Tot ceea ce îmi doresc este ca atunci când se uită să vadă un om. Ăsta e scopul meu, să vadă un om. Dacă reușesc să fac publicul să vadă un om măcar și pentru o clipă, atunci sunt mulțumit. Mi-aș dori să vadă asta pe tot parcursul spectacolului. Dar, câteodată, nu se întâmplă lucrurile așa cum vrem.

Nu cred că e treaba mea să spun publicului ce să înțeleagă din ceea ce vede. Mi se pare mult mai frumos și autentic când publicul își trage singur concluziile.

Andrei VELEA

Scriitor gălățean (născut pe 3 februarie 1980), Andrei Velea scrie proză, poezie, eseu jurnalistic, fiind autorul mai multor cărți, între care "Gimnastul fără plămâni" (2010), "Hotel în Atlantida" (2011), "Lumea e o pisică jigărită" (2012), "Orgoliul" (2013), "Plaja de la Vadu" (2013), "Benzinăria whiskey" (2017) "#Agora" (2018), "Omul vag". Cel mai recent volum al său este "a.normal" (2022), un roman foarte bine primit de public. Implicat în promovarea culturală și în diverse acțiuni sociale, Andrei Velea face parte din diverse grupuri, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România și președintele filialei Galați a Asociației Creatorilor de Ficțiune.