Momentele cheie par a fi predestinate

am văzut o fată târându-și tatăl cu forță printr-un magazin

și tatăl meu a remarcat: îl cam joacă pe degete.

Am râs, nu am răspuns. 

La urma urmei, tata nu va mai mânca înghețată. 

Umbrele copacilor dau sau nu timp plantelor

De umbre în întuneric ne e frică sau nu

Umbrele de departe ne pot face rău umbra lui niciodată

Singur, pe neașteptate, într-o sâmbătă seara, dai drumul la melodii vechi 

Absorbi aerul familial, freamătă ambiental ventilatoarele.

Peste umărul tău, simți că și bunicul ascultă. 

Vrei să faci un om de zăpadă urmărești 

zăpada prielnică pașii spre îngheț 

cu toată inima

menneskehet

Am ascultat cu atenție înainte. 

Ce altceva este acolo, ca o bătaie de inimă 

pline de cicatrici, pașii trecătorilor zgârie pietrișul.

în vânt nu prea departe de la atingerea cerului 

Aproape acolo. O mare de roșu nesfârșită de roșu, 

promisiunea că o să ne mai vorbim

pașii miraculoși pe care îi mai aud uneori 

dincolo de cenușa luându-și zborul.