Carmen a primit recent un pachet, o cutie elegantă, lăsată de un misterios curier la poarta televiziunii. Cumva mă nimerisem pe-acolo și de unde trăgeam cu ochiul, sperând să nu mă vadă, îmi spune, fără să se uite spre mine – știi ce e în cutia asta, Zenob? E o rochie din petale albastre. Nu te mira, a anticipat ridicând un deget, în fiecare an primesc câte o astfel de rochie, în jur de Sf. Ilie. Și cine ți-o trimite, am întrebat eu, îndoindu-mă că o astfel de rochie ar putea fi purtată de cineva. Iar Carmen a ridicat degetul, făcându-mi semn că expeditorul se află sus de tot. La etajul superior am întrebat, mai mult de formă, căci îmi dădusem seama că vorbea de cineva mai presus de lumea materială, iar ea a râs de naivitatea mea. N-am comentat, dar în seara aia am văzut-o la Gala de susținere a României la Eurovision, îmbrăcată cu o rochie neomenească. Așa că astăzi m-am hotărât să-i pun câteva întrebări.

Zenob

1. Care a fost cea mai ciudată întâmplare de vară din viața ta?

De multe ori diferențele dintre ceea ce dorim și ceea ce se întâmplă, de fapt, cu noi și cu viața noastră, ne conduc spre drumuri nebănuite, neplanificate, neidealizate. De-a lungul verilor trăite, m-au însoțit tablourile insolite ale unui timp despre care, în sfârșit, nimeni și nimic nu te poate chestiona. Dar, poate, tocmai aceasta este splendoarea acestui anotimp: se face iubit, în ciuda a orice, se face iubit așa cum e. Și, sigur, în efervescența căldurii și ostentația cafenelelor dezlănțuite pe străduțe care numai acum prind viață, ne măsurăm șansele unor experiențe "de neuitat". Și, aici, n-am nici de ce, nici cu ce să bravez. Pot doar să scot din anonimat verile în care am trăit cu respirația dozată emoțiile unor întâlniri așteptate sau uimirea banală în fața unor zile, și acestea, numărate, în care poți să trăiești fără niciun plan…

2. Povestește-mi despre o rochie de vară uimitoare (dintr-un film, dintr-o carte sau din garderoba ta).

Nu e un secret că pentru o femei, măcar o dată în viață, rochia sau una dintre acele rochii căutate, imaginate sau, în sfârșit, purtate, a reprezentat unul dintre nodurile existenței. Și, deși colorez răspunsul și cu autoironia care se impune, recunosc că am deslușit multe povești odată cu rochiile care mi-au intrat în garderobă. Au fost multe, sofisticate sau simple, unele chiar din colecții personalizate, în acord cu tematica emisiunilor pe care le-am moderat la Televiziunea Română. Însă, ce cred eu că face, din orice rochie, o poveste uimitoare este feminitatea pe care o impune și pe care ne invită să o celebrăm.

3. Cu ce carte/personaj asociezi vara?

Într-o vară, nu chiar demult, am citit ca pe fugă, așa cum se citește, de regulă, un autor de talia lui Éric-Emmanuel Schmitt, Cea mai frumoasă carte din lume și, întâmplător sau nu, zilele trecute, am primit-o cadou de la o bună prietenă. Deci, acum, trăiește la mine în bibliotecă în dublu exemplar, semn că poate e un must în decorul de vară. Opt povesti de iubire, opt femei pentru care fericirea se construiește doar în brațele celuilalt. Opt povești de iubire prin care n-ai timp de altceva decât de natura magică a întâmplărilor de fiecare zi.

4. Ce lecturi ai păstrat special pentru luna iulie?

După Ciudățenii amoroase din Bucureștiul fanariot, volum semnat de Doina Ruști, am rămas cu gândul la un alt titlu din colecția de volume cu semnătura autoarei: Paturi oculte. Mă ispitește cu generozitatea unei lumi în care misterul ține sub tăcere parte a naturii umane, care parcă se relevă doar atunci când ai voie, citind, să fii observatorul, cu acces nelimitat, al vieții celuilalt. Abdulrazak Gurnah cu volumul Paradis e la rând, când pe noptieră, când pe măsuța de pe terasă, așteaptă să-i vină rândul. Abdulrazak Gurnah, deținătorul Premiului Nobel pentru literatură pe anul 2021, intră în destinul refugiaților blocați între culturi și politici pe care nici măcar nu le înțeleg, deschizând fereastra spre o lume pe cât de aproape de noi, pe atât de neștiută, în continuare, cu practici pe care nu putem sau nu încercăm destul să le dăm de capăt. Iar când am nevoie să mă remontez sau să îmi refac stocul de curaj și încredere, recitesc, pe sărite, fragmente din Despre frumusețea uitată a vieții, așa îmi face mie bine Andrei Pleșu, fapt pentru care e mereu acolo, în proximitate.

5. Consideri că vara asta este un fel de calm dinaintea furtunii? Cum vezi situația începând din toamnă?

Vara e de trăit, ca fiecare zi, de altfel, așa cum vine. Lucrez, demult, la acest exercițiu, să mă bucur de fiecare zi, în lumina proprie, fără să mai scalez pe temperaturi de culoare. Sincer, n-am reușit să-l rezolv până la capăt, însă, acum, pentru că las, în scris, această mărturisire de intenție, poate că adun mai multe șanse să ajung și la soluție. Deci, acum, să trăim vara, prin ceva de iubit, ceva de făcut și ceva spre care să năzuim. Iar la toamnă, să ne mai întâlnim și povestim atunci…