Revistă print și online

Un poem de Wendy Cope

FLORI


Cei mai mulți bărbați se gândesc rareori
să facă gestul, măcar tu ai încercat.
Era cât pe ce să-mi cumperi flori
dar ceva s-a întâmplat.


Florăria se-nchisese. Sau aveai
îndoieli – cele pe care minți ca ale
noastre le rumegă întruna. Sau nu știai
dacă o să vreau florile tale.


Când mi-ai spus am zâmbit și te-am îmbrățișat.
Acum nu mai pot decât să zâmbesc.
Și uite, florile pe care aproape mi le-ai luat
în continuare nu se ofilesc.


(trad. Dan SOCIU)

Dan Sociu