Havana, 2010. Visam liniștit pe o terasă, când am auzit în spatele meu – bine, măi, Zenob, te credeam pe malul Dâmboviței, când colo, te bagi în sufletul meu! Așa l-am cunoscut pe Jan Cornelius, un tip decupat din Don Quijote, în permanență însoțit de un spiriduș șmecher, care îi face și cumpărăturile. Când nu e în vacanță, de preferință prin insule, precis îl găsiți pe cheiul Rinului, la o terasă, răsfoind câte-o carte, scriind pe telefon (fără diacritice) ori, mai nou, practicând un tip de taifas telepatic.

Zenob

Cum arată vacanța din mintea ta?

Vacanța din mintea mea ar fi atunci când mintea se odihnește, dar când mintea se odihnește, dorm, însă nici atunci nu prea e vacanță pentru că lucrez în poziția culcat la tot felul de vise, aici e mult de făcut, zbor, cad, port dialoguri cu Freud, cu Groucho Marx, Woody Allen, Napoleon, Diogene, întâlnesc deci oameni pe care nu-i pot întâlni în timpul zilei. Așa că în mintea mea nu e niciodată vacanță, uneori aș vrea să fie și încerc să-mi trimit mintea în vacanță, dar se instaurează o monotonie cumplită și după scurt timp – gata vacanța.

Când te gândești la mare, care sunt trei lucruri care îți vin în minte?

Înotul, apoi înotul și poate încă ceva: înotul. Da, îmi place enorm să înot în larg, să mă zbengui în culorile paradisiace ale mării sau ale oceanului, în Cuba m-a însoțit odată, într-o bună dimineață, un delfin, apărut așa netam-nesam, a fost o experiență de domeniul magicului. Din păcate, delfinul nu s-a putut ține mult timp de mine, chiar dacă el înota încet, eu înotam mult mai încet decât el.

Care este cea mai frumoasă vacanță din cărți/filme pe care ți-ai dori să o trăiești și tu?

Aș vrea să fac o vacanță nostalgică alături de Jacques Tati în "Les vacances de Monsieur Hulot"; Tati a fost genial, de la Monty Python la Roward Atkinson alias Mister Bean, cam toți au învățat de la el, apoi alta cu Louis de Funès în "Jandarmul din Saint-Tropez".

Ai scris vreodată despre vacanță? Unde? Ce personaje își petrec vacanța și unde?

Am scris, înainte de toate, despre personaje care se întorc din vacanță negândindu-se decât la un lucru: cum să facă să plece din nou în vacanță. Dar a pleca în vacanță e legat și de riscuri, eu de pildă mi-am pierdut ID-cardul când am schimbat avionul spre Romania la aeroportul din Viena și a trebuit să mă întorc în Germania, ceea ce a avut avantajul că, după ce la Düsseldorf mi s-a eliberat un ID-card nou, am putut să plec din nou în vacanță. Am scris despre acest tip de întâmplări în "Aventurile unui călător naiv" (Lebăda neagră, 2021) și "Cum mi-am mâncat masca" (Paralela 45, 2022).

Scrii în vacanțe? Ori vacanța e sfântă? Mai întâi îți termini cartea și pe urmă pleci la plimbare...

Având privilegiul de-a face exact ce-mi place, sunt practic tot timpul în vacanță, așa că scriu numai și numai în vacanță, dar à la longue; asta, desigur, mă extenuează, așa că nu rareori simt nevoia intensă de-a pleca în vacanță.