Andrei Velea

Anul acesta, colegii de la Ficțiunea au făcut un adevărat desant în Diverta Lipscani și în Librăria Academiei. O atmosferă energică și cosmopolită a marcat discuțiile și lansările de carte în care am fost implicat la Diverta. S-a discutat despre literatura scriitorului australian Luke Carman, despre canguri, West Sidney și fenomenul (post)grunge, s-a discutat despre legătura dintre textul literar și actorie, întâlnire între actrița Adriana Irimescu și scriitorul Petre Nechita, apoi a fost schimbat registrul și s-a vorbit despre închisorile din China cu ocazia lansării cărții "Păturica roz" de Marius Balo. Detectivul britanic Peter Humphrey a fost invitatul special, ceea ce a făcut ca mai toate dialogurile să se desfășoare în limba engleză și să plutească în toată librăria un aer internațional și cult. Am ascultat și un fragment din viitorul roman al lui Liviu G. Stan și am clarificat, în inima Bucureștiului, că nu există nicio animozitate între Galați și Brăila. Biblioteca de Proză Contemporană de la editura Litera este emblematică pentru o generație eterogenă de scriitori, tineri autori care descoperă instrumentele de marketing și piața de carte.

Miruna Vasiliță

Săptămâna trecută, cu ploaie monotonă și vânt tăios, a fost tocmai bună pentru discuții despre cărți și scriitorii lor. La librăria Diverta, pe Lipscani, i-am ascultat pe Doina Ruști și Damian Anfile povestind despre boierii de altădată, paftale și ișlice, tramvaie trase de cai, divorțuri scandaloase și alte picanterii dintr-un București aproape uitat. O altă seară a aparținut prozei contemporane, iar pe lângă dezbateri, am ascultat și fragmente citite de autorii Andrei Velea și Liviu G. Stan. Luke Carman, scriitor australian, o prezență relaxată și tonică, a vorbit deschis despre șansa de a-i fi tradus în limba română un volum de proză scurtă, frustrări și inspirații.

Anul acesta am ratat târgul de carte, dar "Micul Gaudeamus" de la Diverta a fost atât de efervescent încât visez să aibă loc în fiecare lună. Am plecat acasă cu cărți noi și capul plin de povești.

Petre Nechita

Informație de ultimă oră: în România... mai există librării. Da, e o știre importantă. Și acum, știrea din spatele știrii: aceste locuri pline de cărți pot fi și pline de viață. Cu discuții, povești și, desigur, oameni. Gata, avem și titlul știrii: CĂRȚI VII, iată rezumatul ultimelor zile din Diverta Lipscani și din Librăria Academiei.

Am în minte întâlnirea de miercuri seara, de pe Lipscani. Mulți elevi de liceu față în față cu Doina Ruști și Damian Anfile. Ce e Zogru?, a întrebat o tânără. Atitudinea clasică de scriitor cu un băț înfipt în... buzunar ar fi fost să răspundă că așa ceva nu se întreabă, că rezolvarea e în carte, că oricum nu poate un mucos să înțeleagă pârghiile din mintea unui artist. Nici vorbă de așa ceva. De fapt, nu răspunsul mi se pare important, ci ocazia de a adresa aceste întrebări, de a discuta cu scriitorii, de a deschide o portiță către lumea minunată a literaturii. Cam așa se promovează lectura, nu prin liste obligatorii de cărți pe care dacă nu le parcurgi iei 3 și rămâi și repetent!

Continuăm cu atfel de evenimente, nu?!

Cristi Nedelcu

Inițiativa pornită de Doina Ruști prin intermediul revistei Ficțiunea este foarte importantă din cel puțin două motive. Mai întâi pentru că deschide noi spații de evenimente care redau librăriilor un rol care fusese uitat în ultimul timp - acela de a mijloci întâlniri fizice între scriitori și cititori. Literatura este tot mai dependentă de spațiul virtual, fie că vorbim de scris, fie că vorbim despre promovarea cărților sau revistelor. De aceea, orice mijloc de a readuce literatura în spațiul real este cu atât mai important.

Al doilea motiv este acela că le permite scriitorilor să își citească textele cu voce tare. Lectura publică este un excelent exercițiu pentru a-ți simți textul mai bine, pentru a înțelege ce funcționează și ce nu la el.

Pentru mine, discuția de la Librăria Academiei cu Ciprian Handru, pornind de la volumul meu "Semiotica bancului", a fost un prilej de a înțelege mai bine cum este receptat un volum al cărui subiect este inedit.

Cum văd eu pe viitor aceste evenimente? Poate să iasă și mai mult în întâmpinarea cititorilor. De ce nu, să iasă din spațiul librăriilor în agora. Visez la o discuție sau la o lectură publică lângă statuiile de la Universitate, sau în Cișmigiu.

Cred că literatura are nevoie de mai multă conectare cu viața.

Dorian Dron

Susțin aceste evenimente în preajma unor târguri de carte, tocmai pentru a diversifica varietatea culturală. Fiecare are posibilitatea de a alege ce stare i se potrivește pe moment.

Lăudabil este întregul efort depus. Pentru că nu este ușor să aduni oameni, să îi așezi la aceeași masă, să ai un set de evenimente diverse și publicul să stea și să se bucure. Scriitorii Ficțiunea au pus toată energia și pasiunea pentru a crea evenimente cu însemnătate.

Dincolo de lansarea Doinei Ruști cu a sa "Cămașa în carouri", alături de Damian Anfile, care a fost un eveniment aparte, cu multe povești despre București, aș menționa întâlnirea cu Marius Balo care m-a impresionat până în cele mai ascunse fibre ale interiorității spirituale și corporale. Povestea sa de viață și modul în care el se raportează la prezent reprezintă speranțe pentru un timp pe care tot noi, cu ajutorul altora desigur, l-am desacralizat.

Mihai Bălăceanu

Nu voi uita curând primele două seri la Librăria Diverta din cadrul evenimentelor Ficțiunea la care am participat. N-am găsit nimic din atmosfera prăfuită a altor lansări de carte sau conferințe; nu discursuri sforăitoare, nu laude gratuite și fără acoperire. Dimpotrivă, a fost exact opusul. Damian Anfile, cu spiritul său jovial și talentul de a transforma tomuri întregi de istorie în aventuri, ciudățenii amoroase (aici i-a dat o mână de ajutor si Doina Ruști, ca să fim fair-play) și povești de capă și spadă prizate de studenți și liceeni, au făcut seara de miercuri. Joi am fost surprins visând la Statele Unite alături de încântătoarea Ileana Marin. Într-adevăr, în preajma doamnei profesoare venite tocmai din Seattle in friguroasa Stradă Lipscani, m-am simțit ca la o emisiune moderată de Oprah Winfrey. Pentru cineva care nu e întotdeauna cel mai spontan în public și care n-a scăpat complet de tracul în fața camerei, asta trebuie să insemne ceva, nu?