Sâmbătă, 25 noiembrie, la ora 13, a avut lansarea romanului autobiografic Păturica Roz, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus, la standul Litera. Dar toată săptămâna am fost și pe Lipscani, în Diverta.

Sunt deosebit de entuziasmat. Acest entuziasm izvorăște din recunoștința pe care o simt față de toți cei care m-au încurajat și m-au sprijinit în tot acest timp. Mai mult decât oricui altcuiva, doresc să îi mulțumesc scriitoarei Doina Ruști.

Viețile noastre sunt compuse din momente. Sunt martor al faptului că momentele de suferință reprezintă adeseori consecințele propriilor noastre alegeri, însă momentele extraordinare nu sunt niciodată "meritul" nostru. Momentele extraordinare se nasc întotdeauna din oportunități extraordinare.

Doina mi-a oferit această oportunitate extraordinară, la care nici nu îndrăzneam să visez, de a scrie o carte. Mi-a dat un telefon la scurt timp după ce m-am întors în țară. Țin minte perfect ziua și locul în care eram. Nu-mi venea să-mi cred urechilor. Am întrebat-o cu necredința omului căruia i s-a repetat în fiecare zi, timp de 2922 de zile, că el nu este un om ci doar un număr: "Cum să scriu o carte?"

Doina mi-a răspuns simplu: "Cu curaj!"

Nu s-a oprit însă acolo. Acela a fost doar începutul. M-a încurajat apoi, zi după zi, timp de mai bine de un an de zile. Zi după zi, cu afecțiune în glas, m-a făcut să-mi amintesc că sunt un om. Nu sunt un număr.

În ultimele săptămâni am ajuns să cunosc și alți oameni care s-au atașat de noblețea sufletului ei. Scriitori, prozatori, poeți. Sunt convins că Doina are un rol determinant în cariera literară a fiecăruia dintre ei. Sunt oameni aparte, oameni care s-au născut să fie scriitori, oameni în prezența cărora simți o energie nepământeană. Este energia meteoritului care arde cu putere pe bolta cerească, iar Doina este focul care îi aprinde pe toți!

Îți mulțumesc pentru că exiști, pentru că stârnești această energie creativă în fiecare dintre noi și te îmbrățișez cu mare drag!